sâmbătă, 24 decembrie 2016

De Crăciun , fii în fiecare zi a anului care urmează , mai bun ,

Crăciunul înseamnă tihnă și taină.  E despre miracolul Naşterii Domnului Nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu  , Cel care cu prețul suferințelor sale și în final cu prețul vieții sale va mântui lumea.
 Crăciunul e prilej de recunoştință pentru ceea ce am primit, e moment de smerenie și rugă înălțată către EL , Cel aflat in  Ceruri .
 Le privesc recunoscător cum se agită ca nişte albinuțe în stup :
   Camelia către Andreea  :
" Te rog să guști sarmalele și să-mi spui dacă mai trebuie să le las la fiert ! "
Apoi o apostrofează pe Minunea Minunată  care bate de zor gălbenușurile pentru tort ( în timp ce mixerul  învârte de zor ceea ce va constitui blatul tortului ) :
" Micuțo  , mai descânți mult gălbenușurile alea , vrei să te prindă  Crăciunul tot bătând la ele.  Hai  , mişcă-te mai cu talent ! "
   Îi trimit un gând bun  , de recunoştintă Bunului Meu Dumnezeu  și-i mulțumesc pentru fiecare zi pe care mi-o dă alături de ea.
   Particip și eu , scriu pe blog , citesc " Amintirile unei nonagenare  " jurnalul de memorii din călătoriile scriitoarei  Antoaneta Ralian  . Mai arunc și un ochi pe site-ul de socializare dar nu mai postez nimic până pe 10 ianuarie 2017  , mi-am impus să mă țin departe de zonele cu toxicitate ridicată.
   Am mai scris și repet :
Nu cred în imbecilitatea :
"   De Crăciun fii mai bun  ! "
Serios  , ești bun numai de Crăciun și de Paști  ? A treia zi după  Crăciun , ce faci deschizi din noul până la refuz  robinetele  și laşi să curgă  veninul , ura  ? Dacă numai de Crăciun și de Paşti îți impui să fii mai bun ai o gravă problemă cu tine însuți  !
    Fă   Crăciun  și Paşte  din fiecare zi  ! Iubește  , practică recunoştința și toleranța în fiece zi , clipă de clipă  şi mai ales acceptă-te aşa cum ești  , cu bunele și  relele tale,  acceptându-te , vei vedea că îi vei acepta mai ușor şi pe cei din jurul tău  !

  Crăciunul este și  despre a fi în pace cu tine și mai ales despre a face pace cu trecutul tău  pentru ca trecutul să nu te împiedice să trăiești conștient , acum , aici , în prezent  !


        Să aveți un Crăciun binecuvântat și fericit alături de cei dragi  vouă  !
   

sâmbătă, 2 aprilie 2016

Primul an fara TATAL MEU ,




Pe 03 aprilie 2015 a plecat și TATĂL MEU ! 
 A rezistat doi ani fără MAMA MEA , fără să-și găsească rostul , era veșnic trist,resemnat și împăcat parcă , cu trecutul , cu el și nu cred că și-a mai dorit să rămână , nu mai avea nicio motivație, viața lui părea fără sens. 
 Dacă a iubit-o ? 
 Cred că da , altfel nu-mi pot explica de ce a refuzat să o vadă pe catafalc , cred că a vrut să și-o amintească frumoasă cum era când s-a îndrăgostit de ea , când a adus-o în Babenii pe care Mama Mea i-a iubit cu patimă din prima clipă de când a venit în sat ! 
 De la ea cred că am moștenit și eu iubirea pentru BABENI , de la Tata , cred că am moștenit iubirea față de oameni și dorința de a-i ajuta pe cei din jur dezinteresat fără să am așteptări prea mari de la oameni ! 
 Amintirile mele cu EL și legate de EL sunt frumoase ! 
 A fost cel mai bun TATĂ pe care și l-ar fi putut dori un băiat , calm , înțelegător și extrem de iubitor. 
 Îmi place să cred că și EL și MAMA sunt mândri de mine , de OMUL care am devenit. 
 Mă doare cumplit și absența lui , mi-e greu să mă întorc la sat și să văd ulița aproape pustie și casa părintească pustiită , le aud doar pașii , îi simț că mă însoțesc prin grădină și foarte rar parcă le aud suspinele când am ochii plini de lacrimi. 
 Nici să-i plâng nu prea mai pot, mi-au secat lacrimile , mi se pune în schimb un nod imens în gât care mă sufocă și atunci realizez cât de greu îmi e fără ei. 
 Mă tulbură de fiecare dată când plec de acasă și Nela , sora mea , care stă întotdeauna în dreapta mea în mașină și plânge în hohote , o privesc , cu coada ochiului și îmi impun '' să fiu bărbată '' să o încurajez , dar cuvintele mi se opresc întotdeauna în spatele mărului lui Adam ! 
 Mă înduioșează și NELA pentru că tânără nu mai e nici ea și i se citește pe chip teama pentru viitor , pentru că asta am fost , copiii bătrâni ai unor părinți bătrâni . 
 Cu ce am rămas din toții anii petrecuți în casa părintească alături de părinții mei ? 
 Cu o mulțime de amintiri frumoase , cu iubirea nemăsurată cu care m-au înconjurat cu devotamentul cu care m-au crescut , cu sacrificiile pe care le-au făcut pentru ca eu să am azi o viață infinit mai bună decât au avut-o ei. 
 Îmi amintesc , că eram în vacanța de vară a anului 3 de studenție , trecusem în anul 4 de facultate , stăteam cu ei în curtea din spatele casei , eram numai noi acasă , Mama Mea ( care ne făcea gogoși ) eu și Tatăl Meu și la un momentdat  Tata mi-a aruncat una dintre ''goangele lui '' : 
 '' Acum ești aproape inginer , mâine poimâine nu o să ne mai cunoști , o să-ți fie rușine cu noi , o țărancă și un țăran !'' 
 L-am întrebat : 
 '' Cine mă , eu  ? 
 Niciodată , sunt mândru de voi și nu cred , sunt convins că sunteți cei mai minunați părinți pe care mi i-ar fi putut hărăzi Dumnezeu  ! '' 
 Am mai apucat să-l văd cum își șterge discret lacrimile care-i șiroiau pe față și mi-a răspuns : 
"Și noi credem că ești cel mai bun copil de care am fi putut avea parte ! '' 
  
 Amintiri , amintiri , dulci , dureroase , sunt ale mele și sunt prețioase ! 

luni, 21 martie 2016

Scrisori catre MAMA MEA ,




 Dacă nu s-ar fi mutat în steaua din care mă veghează acum , MAMA MEA , ar fi împlinit azi , 22 martie , onorabila vârstă de 83 de ani ! 
   Mi-e dor de EA în fiecare clipă a existenței mele , o port cu mine pretutindeni , în inima mea , îmi este gând , șoaptă , lacrimă și zâmbet amar, o scot din inima mea și o îmbrățișez dar tare mult mi-aș dori să vină măcar preț de câteva clipe la mine-n vis să mă mângâie sau măcar să se încrunte la mine ca atunci când trăia și reușeam s-o enervez făcând cine știe ce năzbâtie ! 
    Mă doare absența ei cu o durere surdă , sfâșietoare , durere pe care numai un copil care și-a pierdut ambii părinți o poate înțelege și cred că cel mai rău mă doare că nu mai sunt copilul lor , al Ei și al Tatălui Meu , că nu mai are cine să mă strige SORINEL ! 
   Din vara anului trecut , din iulie , nu rare au fost momentele de disperare și deznădejde prin care am trecut , momente în care am fost tentat să mă urc în mașină , să demarez în trombă și să conduc nebunește până la BABENI , și odată ajuns la mormântul ei , să strig la EA , să o întreb , să-i spun : 
      '' De ce doare atât de tare , de ce e atât de cumplită viața asta a mea ? 
           Ieși TU afară și lasă-mă pe mine în locul tău !!!! '' 
  
  
   Vocea ei îmi răsuna în ureche , îi auzeam vorbele din anii copilăriei și adolescenței mele , o auzeam când îmi spunea : 
  '' Să  NU uiți niciodată ! 
 Viața ne este data de Dumnezeu , grea sau ușoară , amară sau dulce , trebuie dusă până la capăt . 
 Trebuie s-o trăim și să îndurăm până la sfârșit . Doar Dumnezeu hotărăște clipa în care ne cheamă la EL ! ''  
 ...........................................................................................................
  Aș avea multe să-ți mai scriu , dar mă opresc aici ! 
 Mamă, te iubesc și nu te voi uita niciodată ! 

joi, 7 ianuarie 2016

Un nou an , 2016 , un nou inceput ,



Despre 2015 putem vorbi la trecut , l-am ''clasat '' , gata , e liber să plece !

 2016 și-a așteptat cuminte rândul și a venit !
 Lumea e plină de speranțe și e bine că e așa , se fac planuri , se pregătesc agende , se stabilesc obiective , se umple tolba de speranțe !
 Oamenii au nevoie de speranțe , dacă ele se transformă în realitate sau nu asta nu știe nimeni.


 Personal nu-mi doresc decât sănătate pentru Camelia , Rebecca și Andreea , dacă mai rămâne și pentru mine e bine.
 Nu mi-am propus nimic , ce doresc celor din jur , tot sănătate firește !

 E prea multă disperare și încrâncenare în jur , nu , de data aceasta nu-mi mai permit să mă las atras în mlaștinile mișcătoare,merg pe drumul meu și nu mai privesc atât de atent ca până '' mai ieri '' în jur.
 Nu speculați , nu înseamnă că nu îmi mai pasă , îmi pasă de ceea ce contează cu adevărat.


 Mi-e dor de OAMENI , de oamenii cu suflet , nu mai răspund la telefoanele celor care mă sunați numai și numai când aveți nevoie , nu mai permit nimănui să-mi vândă '' Tablete de stil de viață '' , încerc să trăiesc în pace cu mine , dacă voi reuși asta înseamnă că am reușit să fac pace cu trecutul meu , cu mine și astfel voi putea face pace cu cei din jur !

 Nu mai pun preț pe nimic din ce ține de teluric , de material , o să-mi cumpăr ,poate cărți și rechizite , vechile mele obsesii la care mi-e încă destul de greu să renunț !

 Nu-mi mai doresc puterea ( liniștiți-vă cei care ascultați pe la colțuri ) , la ce îți folosește puterea dacă nu reușești să o pui în slujba , în folosul celor năpăstuiți !

 Nu vreau bani sau situație materială înfloritoare !!!

 Vă asigur că pe holurile Institutului Oncologic București , la Fundeni  , când faci cură cu citostatice , Iphone-ul , ultimul S6 Galaxy Edge sau '' un jaf de Alcatel '' nu-ți asigură că vei trăi mai mult decât un amărât care nu are bani de un paracetamol !!!

 Ce am învățat de la 2015 ?

 Am învățat să prețuiesc fiecare clipă , am înțeles că sunt efemer și am mai înțeles ceva :

 Că atunci când ești pe fundul prăpastiei numai TU te poți întoarce de acolo , numai și numai de tine depinde dacă vei reuși să te întorci , nimeni nu-ți va arunca o busolă acolo !!!

 Nu-i poți condamna , fiecare dintre ei au problemele lor , viețile lor , se gândesc la următoarea promoție la țoale  , unde să plece în vacanță , nu mai au  timp să-ți dea și ție un telefon !!!

 Nu mă contraziceți !!!!

 Mai sunt și excepții dar din nefericire , rare , altfel nu le-aș numi excepții !!!

 Cam morbidă postarea , dar e din inimă și e din fapte trăite !!!!