Cum e viata la 44 de ani?
Frumoasa,chiar nespus de frumoasa,pentru ca asa am invatat in ultimii ani sa mi-o fac....fara regrete,fara iluzii desarte cu mai putine betii cu apa rece....cu mai multa speranta si mai multa iubire in suflet.
Daca imi apare in vis pestisorul auriu si ma intreaba ce as vrea sa schimb la viata mea?
Poate as schimba cateva greseli din trecut , pe care le-am facut fata de mine, greseli care in mod indirect au ricosat si au facut rau si altora fara ca eu sa-mi fi dorit asta.Probabil ca as fi mai atent la ceea ce as gandi....la ceea ce as afirma si mai ales.... as fi cu mult mai exigent in a-mi alege apropiatii.
In rest ,nu as schimba chiar nimic....sunt recunoscator ca am avut si inca mai am doi parinti minunati( asta inseamna ca inca mai sunt copilul cuiva) ,o sotie,Camelia,unica_inegalabila....cum rar mai gasesti in ziua de azi....doua fete in fata carora nu stii de ce sa te minunezi mai intai...de frumusetea_dragalasenia lor sau de inteligenta?
O familie frumoasa, surori,nepoate....cu care ma inteleg bine ...si chiar daca uneori mai apar sincope in relatiile dintre noi....la cea mai mica nevoie a uneia sau a alteia suntem toti acolo !!!!
Profesional,nu ma plang...se putea si mai bine.....dar nu vreau sa ma gandesc.....ca era loc si de mai rau.
Incheind,fara a avea pretentia ca viata mea e tot timpul roz.....sau ca am parte numai de zile insorite...sunt recunoscator si multumesc Bunului Dumnezeu,ca a fost este si va fi atat de generos cu mine si mai stiu un lucru:
'' Tot ce stiu
E ca nu stiu nimic ''....ca sa-l parafrazez pe Socrate si ce este cu adevarat important de stiut :
'' Cei mai frumosi ani,
Sunt cei ce vor veni '' .
Sunt cei ce vor veni '' .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu