luni, 27 octombrie 2014

Mă reîntorc cu drag....dar nu mai pot rămâne...,

 Se spune ( și parțial cred că e adevărat ) că întoarcerea acasă redeschide răni cicatrizate de mult...dar care dor. 
 Babeniul este locul în care mă reîntorc de fiecare dată cu drag....dar în care nu aș mai putea trăi ,cel puțin deocamdată....evit să scriu niciodată...știi ce se spune: 
 '' Niciodată....să nu spui ...niciodată !!!" 
 Da,e adevarat...e... locul în care ma reîntorc și în care îmi încarc bateriile...dar este și locul în care trebuie să fiu foarte atent..'' să nu calc pe amintiri''...pentru că fiecare piatră de pe ulița copilăriei are pentru mine amintirea ei,fiecare copac îmi activează o emoție și mai sunt florile !!! 
 O Doamne,florile...florile MAMEI MELE,înflorite la mijloc de Octombrie de parcă ar fi fost Iulie,miez de vară....frumoase...nemuritoare...atât de vii....ametiotare prin parfumul lor și tulburător de autentice. 
 Uneori îmi pare că îi aud pașii și EI și mă aștept să mă certe că ceva nu e în regulă cu mine ( fie arăt prea obosit,fie am mai multe kilograme în plus și nu fac nimic să mai dau jos din burta aia..sau nu mă port frumos cu Camelia și sunt un nerușinat ...'' exact că tac-tu '' ...)...dar e numai o părere. 
 Privesc ulița satului...pustie, pe care urcă la un moment dat doi prichindei în ''hainele lor saracacioase'',speriați la vederea mea,dar suficient de surâzători și politicoși,mă învrednicesc cu   un '' sărut mână ,nenea''. 
 Îi privesc în hainele lor mult prea lărgi,rămase probabil de la frații mai mari sau primite  de la verișorii mai înstăriți de la oraș,cărora hainutele le-au rămas mici...sau nu le mai plac....credeti-ma cunosc personal sentimentul :) ! 
 Încerc să-mi imaginez cum eram eu, Sorinel,copilul răsfățat al MAMEI ....caut copilul care am fost și nu-l găsesc nicăieri și sufletul mi-e pustiit de durere ! 
 Fără amintiri suntem săraci ...prea săraci. 
 Privesc peste gard și îmi pare că îl aud preț de câteva minute pe vecinul Aristotel cum mă apostrofează : 
 '' Sorine,pune mână și mătură curtea sau fă orice altceva,nu mai visa,ai venit la țară ....muncește sau te-ai domnit și tu? '' 
 Surâd amar și realizez că vremurile acelea nu se vor mai întoarce niciodată ! 
 Intru în casă , o întreb pe Nela dacă mai stăm...ea îmi face semn din cap să mergem ! 
 Îi zic tatei sărut mână TATĂ,noi plecăm...iar el mă întreabă : 
 '' Unde pleci mă,nu rămâi aici să stai cu mine,pe mine cui mă lași '' ! 
 Îi întind mână să dăm noroc...'' că între bărbați '' și refuză...de pupat nu poate fi vorba....nu acceptă așa ceva. 
 Îl las singur în casă și plecăm,amărâți și eu și Nela....! 
  
 >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> 
 .................................................................................................................................................................. 
 Mă voi reîntoarce....dar de rămas acolo nu mai pot să rămân !!!!