luni, 25 iulie 2011

Aminteste-ti ca esti.....unic ,




E vara,sfarsit de Iulie,se apropie si August,ultima luna de vara.....soarele arde ucigator....briza adie rar si anemic.
Trece si vara....prea repede,parca....timpul e comprimat,daca a trecut ziua de azi,luni,inceputul saptamanii...maine e deja vineri....atat de rapid se deruleaza totul.
Week-end-ul care a trecut am fost plecat in vizita ,in judet....pe la Manastiri,am vizitat DERVENTUL,un minunat colt de lume,un loc unde Divinitatea iti mangaie obrazul si parca te saruta pe frunte.
E atata liniste si totul pare incremenit in loc,nimic din agitatia nebuna a orasului, a lumii in care traim.
Ceea ce am simtit nu poate fi descris in cuvinte si nici nu e recomandat,cine nu simte,ma poate cataloga foarte usor ca fanatic religios,desi intre noi fie vorba,nu e treaba mea ce gandesc altii despre mine.
Probabil ca odata cu trecerea anilor,ma linistesc,evit sa folosesc,cuvantul intelept...nu mai pun absolut deloc pret pe ceea ce cred '' verisorii ''despre mine,de la Vladica la Opinca,e problema lor ,ii las, sa isi consume frustrarile,fiecare e liber sa aleaga ce face si mai ales cum se simte.
Eu ar trebui sa-mi reamintesc de fiecare data ca sunt unic, NU,nu m-a parasit modestia fiecare dintre noi suntem un unicat in felul nostru,nu mai exista o alta copie a noastra niciunde in lumea asta,tot asa cum nu poti identifica doua persoane care au amprentele digitale identice sau ca sa folosesc un exemplu din lumea necuvantatoarelor,tot asa cum desenul de pe epiderma a doua zebre nu este identic.
Daca nu reusesc,sa realizez eu asta nimeni altcineva nu o va face,acesta este si motivul pentru care de fiecare data incerc sa imi incurajez fetele si sa ma bucur de fiecare reusita a lor oricat de mica ar fi,incerc sa le insuflu incredere in ele,sa realizeze cat de minunate sunt,sa tina fruntea sus si sa priveasca zilele care vin ca pe un dar si viata ca pe o experienta deosebita,un lucru frumos,de care nu trebuie sa se teama.
Am uitat sa ne mai bucuram de rasaritul soarelui,nu mai avem timp sa ne oprim sa ascultam picaturile de ploaie atunci cand dupa o zi torida cum e aceasta,vine ploaia rece de vara ca o binecuvantare,alergam ca nebunii dupa acumulari materiale,fara a realiza ca la fel cum noi suntem unici si ziua de azi este unica si irepetabila,ca niciodata nu mai avem sansa de a ne intalni cu ziua de azi,suntem prea preocupati sa avem,sa ne imbuibam,fara sa realizam ca nu aceasta este calea spre fericire,fara sa intelegem ca ne trebuie foarte putin pentru a fi fericiti.
De fapt cred ca am mai scris-o si cu riscu' de a ma repeta o sa o mai scriu inca odata(mai ales ca nu imi apartine,incerc sa citez din memorie)....ce este de fapt viata aceasta decat nu o goana nebuna in care incercam sa o luam unii inaintea celorlalti.
Si in aceasta goana nebuna....nu realizam ca suntem unici,copiii minunati ai aceluiasi Dumnezeu si omitem esentialul...uitam sa traim,azi,aici ,acum !!!!
Nu realizam ca maine e atat de departe...asa ca omule,opreste-te pentru o clipa si fa-ti timp sa traiesti macar cate clipe numai cu tine,numai ale tale ,numai pentru tine.
Curaj,incearca,vei vedea ca nu e greu !!!!!!!!!!!!!!!!

vineri, 22 iulie 2011

Iesind cu o ......ALTA FEMEIE !!!



Cu putin timp in urma am iesit cu 'o alta femeie', in realitate

fusese ideea sotiei mele.

'Tu stii ca o iubesti !' - imi zise intr-o zi, luandu-ma prin

surprindere.
'Viata este foarte scurta, dedica-i timp '...
- 'Dar eu te iubesc pe tine ', am protestat.
-'Stiu, dar o iubesti si pe Ea, deasemenea'.
Cealalta femeie pe care sotia mea dorea sa o vizitez era Mama mea,
vaduva de niste ani, dar serviciul si copiii mei faceau ca sa o
vizitez numai ocazional.
In seara asta am chemat-o sa o invit la cina si la film.
- 'Ce s-a intamplat ? Esti bine ?' m-a intrebat,
Mama mea este tipul de femeie pe care, o chemare seara tarziu,
noaptea, sau o invitatie surpriza este un indiciu de veste rea.
- 'Am crezut ca ar fi placut sa petrec ceva timp cu Tine'....
Am raspuns,
'amandoi, singuri...ce parere ai?
Reflectand un moment la asta, zise:
- 'Mi-ar place foarte mult'...
Vinerea asta, in timp ce conduceam, dupa serviciu, sa o iau, ma
simteam nervos, nervozitatea care precede o intalnire...
Si, pentru Dumnezeu !, cand sosi la casa ei, am vazut ca si Ea era
foarte emotionata !
Ma astepta in poarta, imbracata in vechiul ei palton, isi incretise
parul si imbracase o rochie cu care sarbatorise ultima aniversare de
nunta, fata ei radea si iradia lumina ca un inger.
'Le-am spus prietenelor mele ca o sa ies cu fiul meu si au fost foarte

emotionate. - imi povesti urcand in masina.

Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor.

Mama mea se sprijini de bratul meu ca si cum era 'Prima Doamna a

Natiunii'.

Cand ne-am asezat a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai

figurile mari.

Pe la mijlocul intrarilor, mi-am ridicat privirea spre ea, Mama

mea,asezata pe partea cealalta a

mesei, doar ma privea. Un suras

nostalgic se vedea pe buzele ei.

-'Cand erai micut, eu eram cea care iti citea meniul. Iti amintesti?'.

- 'Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiti sa-ti inapoiez

favoarea', am raspuns.

In timpul cinei am avut o conversatie agreabila, nimic extraordinar,

doar ne-am pus la zi unul cu viata celuilalt. Am vorbit atata, ca am

pierdut filmul.

- 'Voi iesi cu tine altadata, dar numai daca ma lasi sa te invit eu',

spuse mama mea.

Cand am dus-o acasa imi parea rau ca ne desparteam, am sarutat-o, am

imbratisat-o si i-am spus cat o iubesc.

- 'Cum a fost intalnirea?' a vrut sa stie sotia mea cand m-am intors

in noaptea aceea.

- 'Foarte placuta, iti multumesc', am privit-o recunoscator

spunandu-i, mult mai mult decat mi-am imaginat'.

Cateva zile mai tarziu Mama mea muri de un infarct , totul a fost atat

de rapid, ca nu am putut face nimic.

Dupa putin timp am primit un

plic dela restaurantul unde cinasem cu Mama.

Continea o nota care spunea :

Cina este platita anticipat, eram aproape sigura ca nu voi putea fi

aici, oricum am platit pentru tine si sotia ta.....,

niciodata nu vei putea intelege ce a insemnat noaptea aceea pentru

mine.... TE IUBESC !

Mama ta.

In acest moment am inteles importanta de a spune la timp TE IUBESC si

sa le dam fiintelor noastre dragi spatiul pe care il merita.

Nimic in viata nu este mai important decat Dumnezeu si Familia ta,

da-le timp pentru ca ei nu pot astepta.

Daca Mama ta traieste....distreaz-o !

Daca nu....aminteste-ti-o !

Daca ai Mama....retrimite aceasta postare,pe care si eu am primit-o la randu-mi pe e-mail,astfel incat sa faci reactioneze pe cineva care a uitat putin aceasta fiinta minunata care este MAMA.
Si aminteste-ti mereu !
Dumnezeu iarta, dar Timpul nu iarta niciodata.

NICI NU SE POATE INTOARCE

!!!!!!

duminică, 10 iulie 2011

Iarba verde de acasa,de la BABENI !

Mintea, e un loc in sine si poate fi un paradis sau un iad !

Nu am mai postat de mult timp. Unu' din baietii veseli cu care imi impart birou,incercand sa-i explice celuilalt ce si cum e cu postare pe blog...ii spune ''...el e cu latratu' Lale...eu nu le am cu astea..''
E si asta un mod de a complimenta pe cineva,deci multumesc,juri...tu nici macar sa latri nu poti...dar sa lasam oamenii sa se manifeste in continuare cum cred ca e mai bine si sa trecem(trec) la ale noastre(ale mele).
Am avut de efectuat inca 6 zile din concediu de odihna,restanta de anul trecut,astfel ca la un sfarsit de saptamana intr-o Duminica dimineata mi-am luat fetele,ne-am urcat in Anemona si am plecat catre BABENI-ul meu drag.
Ne-a intampinat cu adevarate zile de toamna,mohorata.....a plouat neincetat cat am stat acolo,totul culminand cu o noapte de Miercuri-Joi cand a plouat toata noaptea,mocaneste....sacaitor,astfel ca Joi dimineata pe la ora 08.10' a trebuit sa plecam pentru ca nu mai era de stat.
In rest a fost o minivacanta placuta,m-am odihnit,fetele s-au bucurat de aerul curat de munte(satul este inconjurat de paduri,iar aerul e o minune)....Rebecca,s-a jucat cu puisorii de gaina,a vazut celelalte oratanii din curtea bunicilor,a rupt florile din gradina inunadata de flori a mamei mele,am mancat sanatos....si cred ca ne-a priit tuturor.
Miercuri,29 Iunie,de Sfintii Apostoli ''Petru si Pavel'',am mers la Biserica din sat,unde Silvia,nepoata mea,fata surorii care a decedat acum 10 ani,Pavelina,i-a facut parastas,am tinut de coliva,am realizat ca desi au trecut 10 ani,rana e inca profunda si sangereaza.....cred ca numai cine a pierdut pe cine atat de drag si apropiat poate intelege.
L-am vazut pe TATA ,care la cei 86 de ani ai sai inca se tine bine,dar care m-a facut sa lacrimez atunci cand am constat ca are momente temporare cand nu ma mai recunoaste si cand ma confunda cu unu dintre nepotii lui care au decedat ,nu cu mult timp in urma.
E semna,ca tatal meu nu mai este taticu' pe care il stiam din copilaria mea,ca timpul trece ireversibil si ca tocmai de aceea trebuie sa pretuiesc fiecare clipa pe care o traiesc,ca pe un dar.
Trebuie sa ne bucuram de ceea ce avem si sa ne concentram pe lucrurile simple,sa fim recunoscatori ca ne bucuram de o sanatate buna,ca avem un job,ca putem invata din fiecare experienta pe care viata ne-o scoate in cale.
Am vazut-o si pe MAMA,cea vesnic agitata si in continua miscare,care nu mai pridideste sa le satisfaca mofturile si doleantele tuturor nepoatelor / stranepoatelor,care se agita si isi faci griji pentru toti si din orice fleac....numai pentru ea nu are timp niciodata.
Am invatat inca odata din reuniunea de familie,am invatat sa ma detasez si sa ma focusez pe problemele care conteaza cu adevarat pentru mine si sa evit persoanele toxice.
Concluzionand a fost o minivacanta reusita.