sâmbătă, 25 februarie 2012

D'aia-i bine sa faci bine.......!

Versurile cantecului popular...suna cam asa:
''De aia-i bine sa faci bine
Ca se-ntoarce tot la tine ''....!
Daca sunt sau nu de acord importa mai putin.
Viata nu a fost niciodata simpla.....e un dar minunat....dar dupa unii aici e scrasnitul dintilor de care pomeneste Cartea Sfanta.
Daca nu esti unu' dintre cei nascuti norocosi,trebuia sa sapi adanc....sa bagi material cum spun baietii pe santier.
Sau cum spune Maestrul Argeseanu,in cartea sa '' Kharma si Dreptul Divin''.....trebuie sa inveti sa-ti calculezi Dreptul Divin...sa-l masori....daca masuratorile iti arata ca dreptul tau divin la bani de exemplu'...e minuscul....nu te mai zbate...accepta ca pe lumea asta trebuie sa platesti ,pentru pacatele unei sau a unor vieti anterioare....sau poate ca tu esti cel care trebuie sa plateasca pacatele..''de neam''..!
Nu insist asupra subiectului....necredinciosii,citind ceea ce am postat anterior,vor gasi un motiv serios...sa ''se mai umfle de o portie de ras''....si nu-i condamn....de cele mai multe ori ,oamenii rad de ceea ce nu inteleg...si cam atat si despre asta.
Legea Rezonantei spune ca ceea ce proiectezi in univers,se intoarce multiplicat si accelerat la tine...ca de fapt gandul este energie pura si odata eliberat....nu mai poate fi oprit....daca trimiti iubirea,compasiune,dragoste caldura sufleteasca...se intorc la tine....daca alegi sa trimiti ura,blesteme,ganduri negative....nu te astepta la ceva bun.
E ca si in cazul in care fermierul care lucreaza terenul,pe sute de hectare trebuie sa respecte la alcatuirea asolamentului,principiul rotatiei culturilor( de exemplu,floarea-soarelui,revine pe aceiasi sola dupa 4-5 ani)....ma rog mai simplu'....nu poti cultiva Atropa Belladona(Matraguna) si sa ai pretentia sa culegi petale de trandafiri pentru dulceata.
Asa se intampla si cu mine.....la anumite intervale de timp....aud ca unui fost coleg de munca,de scoala....sau unui fost tovaras de joaca din copilarie i se intampla o nenorocire....si fara ipocrizie,recunosc,ca rezonez cu durerea respectivului(pastrand proportiile desigur,nu am pretentia ca sufar la fel cu cel aflat in necaz)....si ma intreb de ce viata e nedreapta.
Nu scriu din dorinta de a ma lauda ce suflet caritabil sunt eu....cei care ma cunosc...ma stiu deja cum sunt...ceilalti care nu m-au cunoscut....le garantez ca nu au pierdut nimic,nu exista riscu'....ca intalnindu-ma,destinul lor sa cunoasca o intorsura favorabila,nu sunt omu' providential nici macar pentru familia mea......multumesc Domnului,inca nu ma consider Iisus...uneori mi se pare ca sunt o reincarnare a lui Alexandru' cel Mare....dar imi iau medicamentele prescrise de dr meu...si imi revin !!!!
D-nul Murphy,in ale lui legi scrie ca;
'' Nici o fapta buna nu raspunde nepedepsita'' !!!! si cred ca vi s-a intamplat sa-i dati dreptate.
Ultimul necaz care i s-a intamplat unui fost coleg de munca,m-a marcat mai mult decat as fi crezut.....o mana criminala i-a facut rau....i-a produs o paguba enorma.
Daca i-am sarit in ajutor e numai intre mine si el......dar au fost oameni pe care i-am rugat si i-au sarit in ajutor....indulcindu-i amarul si reducand proportiile dezastrului.
Intamplarea face ca azi...unu' din cei care l-au ajutat substantial,sa aiba nevoie de un ajutor infim din partea lui.....m-a sunat......l-am sunat....si ''s-a rezolvat...adica nu se poate''!!!!
Probabil ca o sa-mi revin din starea de soc......daca nu azi / maine/raspoimaine...!
Va intrebati daca voi continua sa ajut,sa fac bine????......ati ghicit,DA !!!
Nu a fost nici prima oara si cu siguranta ,nu va fi nici ultima oara cand imi voi incasa portia de directe de dreapta si suturi in bot......viata merge mai departe.
Ma intreb insa,retoric,desigur.....oare si cainii din adaposturile la care prietenii mei minunati duc hrana uscata,medicamente...si alte lucruri de trebuinta,sunt la fel ''de recunoscatori''....precum bipedele,plantigrazii...?
Raspunsul,este desigur...NU !!!!
Daca aduni de pe strada un caine si ii oferi adapost si hrana nu te va parasi niciodata si iti va ramane profund recunoscator pentru tot restu' vietii.
Aceasta este diferenta fundamentala dintre om si CAINE !!!!
Orice asemanare cu persoane/personaje si intamplari reale....nu este deloc intamplatoare !!!!
Sa aveti un week-end binecuvantat !!!!!

sâmbătă, 18 februarie 2012

Un rege avea un fiu ( de pe facebook adunata ! )

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa il pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.

-Lumineaza-ma! Ce trebuie sa stiu in viata?

-Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare din ele. O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.Nu pot sa iti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul. Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.

Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.
Nu dupa mult timp se gasi in fata unei porti mari pe care se putea citi SCHIMBA LUMEA!

- Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa, El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinareai nimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.

Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept, care il intreba:

-Ce ai invatat tu pe acest drum?

-Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
-Bine zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete.
Si disparu.

Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doa porti, pe care statea scris SCHIMBA-I PE CEILALTI!

Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.
El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in carcater si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa. Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

-Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?

-Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine prind radacina toate aceste lucruri.
-Ai dreptate, spuse batranul. Prin ceea ce trezesc ceilalti in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie sa o urmezi.

Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI!

-DAca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi.
El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea la el, tot ce nu corespundea idealului sau.
Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistente, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:

-Ce ai invatat tu pe acest drum?

-Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.
-Asa este, spuse batranul.
-Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotriva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
-Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.

Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI!

Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin aceea poarta, dar in celalalt sens.
-In lupta devenim orbi, isi zise el.
Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul sau, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.
Il intalni din nou pe batranul intelept , care-l intreba:

-Ce-ai invatat in plus pe acest drum?

- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa il uiti in viata, acum poti merge mai departe.

Printul zari in departare ceea de-a doua poarta, pe spatele careia scria ACCEPTA-I PE CEILALTI!

Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat.
Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.
Batranul intelept aparu din nou si il intreba:

-Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?

- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi nu mai am nimic de reprosat celorlalti si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa ii accept si sa ii iubesc asa cum sunt.
- Bine, acesta este cel de-al doilea lucru pe care trebuie sa il tii minte. Continua drumul.

Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei ACCEPTA LUMEA!
Privi in jurul sau si recunoscu aceea lume pe care a dorit sa o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si de frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor.
Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul care-l intreba:

- Ce ai invatat pe drumul asta?

- Acum am invatat ca LUMEA ESTE OGLINDA SUFLETULUI MEU. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad pe mine in ea. Cand sut fericit lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista. Atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.

Acesta este cel de-al treilea lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti. Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea!

Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare:

...trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.

luni, 13 februarie 2012

Osho - Numai bucuria noastra poate ajuta

Lumea este trista, este nefericita. In inimile oamenilor exista o mare suferinta.
Insa acest lucru nu trebuie sa va intristeze, pentru simplul motiv ca, fiind trist, te vei alatura celor aflati in aceasta stare; vei crea o tristete si mai mare.
Iar acest fapt nu ajuta cu nimic.
Este ca atunci cind oamenii sunt bolnavi iar voi, vazind starea in care se afla, va imbolnaviti la rindul vostru.
Dar boala voastra nu-i va putea in niciun caz vindeca; procedind astfel veti mari numarul celor bolnavi.
A avea compasiune pentru boala lor inseamna a-i cauta cauzele, motivele care le genereaza suferinta si nefericirea, si a-i ajuta sa inlature aceste cauze.
Iar in acest timp trebuie sa ramineti cit mai bine dispusi posibil,deoarece numai bucuria voastra ii poate ajuta, nu si tristetea.
Trebuie sa fiti bine dispusi. Ei trebuie sa stie ca exista posibilitatea de a fi fericit in aceasta lume trista...

- OSHO -