Powered By Blogger

miercuri, 28 decembrie 2011

Salutari...din....viitor...din anu' viitor...,


Tic-tac,tic-tac.....2011,isi aduna copacel,copacel bagajele...isi strange '' calabalacu' '' ( ca sa o citez pe profa mea de masini din liceu)....si ne paraseste....se duce....devine amintire.
Evreii,au un proverb..care suna cam asa '' Sa nu dai doi bani pe ce a fost ''....si cred eu,ca e o mostra de intelepciune.
2011,e anu' in care am invatat ....sa supravietuim....in aceasta lume nebuna,nebuna,nebuna.
A fost anul in care in plan profesional , exceptand cursurile E.C.D.L. finalizate cu obtinerea permisului european '' de conducere a calculatorului''....nu am inregistrat mari succese(succesurile....sunt pentru cei / cele de vitza aleasa )....!
A fost anul in care am invatat ca se poate,trai de multe ori,chiar sub limita subzistentei....mai greu mi-a fost sa le explic acest lucru' fetelor mele....Camelia si Andreea,Rebecca,minune mica....e prea mica,pentru a intelege ce si cum...ea ne-a oferit un ocean imens de iubire si a primit la randul ei toata iubirea noastra...!
Cred ca m-am '' intzeleptzit''...un pic....in sensu'ca nu a mai fost atat de important ceea ce gandesc cei din jur despre mine si chiar daca pare un paradox,am invatat un lucru important.....sa traiesc ''in prezent''....acum si aici.....sa nu mai astept clipa manturii....in 1900,toamna......am invatat sa ma detasez de lumea ...mica si de micile ei mizerii...!
Am invatat de la 2011....de fapt mi-am reamintit....ca esti tot atat de valoros ca si ultima ta donatie...si mi-am reamintit ca....daca nu mai ai ce oferi.....cei din jurul tau....care,in trecut...'' te sufocau'' cu dragostea lor.....mai ales,cand trebuia sa intervii pentru ei......se risipesc...fug precum potarnichile....din fata vanatorului...si daca mai ai si neobrazarea sa-i suni....fie sunt foarte ''afectati-ocupati'' ...fie intotdeauna sunt pe cale....de a pleca undeva...si tocmai te-ai gasit sa-i introci din drum...chiar daca nu i-ai sunat cu un scop anume, ci doar sa-i intrebi de sanatate....!
Si fara sa vreau imi amintesc ce spunea tatal meu despre filosofia de viata a bunicului....Toma STANCHII....cum il stiu cei de la mine de la BABENI,bunicu'spunea asha:
Neam iti e sacu'cu malai si punga cu bani!!!.....multe dispute am avut YO,cu tata pe tema asta...YO,fiind idealistu'!!!
Marea calitate a tatalui meu,este ca nu se prea contrazice cu prostii....in cazu'de fata cu mine....ma priveste ingaduitor si tace...YO,catar cum sunt uneori, insist ...si atunci bietul OM,nu are incotro si ma gratuleaza cu '' Sorinel,taticule...unde e carte multa...e si prostie...multa.." si uneori ii cam dau dreptate.
Anul 2011,este anul in care m-am despartit definitiv de prieteni dragi,de oamenii de valoare care mi-au infrumusetzat viata.... oameni dragi mie, care au obosit sa isi mai risipeasca energia...in lumea '' asta minunata'' in care traim....si '' au murit putin''....adica s-au dus la Doamne - Doamne !!!
2011,este anul care mi-a demonstrat ca poti avea prietenii virtuale...si la distanta ,ca poti cunoaste oameni minunati,oameni care incep sa reprezinte foarte mult pentru tine,pentru sufletul tau..!!!!
Este anul in care am condus-o la altar pe FLORENCE,nepoata mea care si-a gasit jumatatea undeva in Grecia...si daca stau bine si ma gandesc...acum,rememorand.....nu imi vine sa cred ca nu am lesinat...in curtea Bisericii...de emotie !!!
GRECIA si grecii ,nu poti decat sa-i urasti sau sa-i iubesti,eu am ales sa-i iubesc si GRECIA si pe greci..si poate ca intr-o buna zi ma voi intoarce.
2011,este anul in care REBECCA-IOANA,a implinit 1 AN ,un an de cand viata noastra a luat o alta turnura,una minunata....un copil extraordinar care ne umple zi de zi inimile de bucurie si care e topita dupa ADA,asa ii zice Andreei,sora ei mai mare...cand o vad stand in bratele Adei la calculator si devenind una si aceiasi fiinta,am sentimentul ca sunt cel putin ....cel mai fericit om de pe planeta!!!
Anul 2011,este anul in care cu emotie,am dus-o pe Andreea ,de la scoala generala din cartier,sa invete cls a VII a la Liceul Teoretic TRAIAN..si daca la inceput am fost sufocat de emotie si indoieli...sfarsitul semestrului mi-a demonstrat,desi nu cred ca mai era nevoie,ca SUPERSCUMPICA,noastra nu e numai o frumusete de fata dar este si foarte desteapta....sa termini in primii 5...venind de la o scoala din cartier...nu e la indemana oricui !!!
Multe ar mai fi de scris / adaugat....sa comprimi 12 luni in cateva randuri,nu e simplu !!!
Daca il astept pe 2012?
Nu am incotro...dar il astept....nu am asteptari prea mari de la el si nici de la mine in anul ce va veni.
Imi doresc sanatate pentru fetele mele si pentru mine...ganduri bune dusmanilor(aici am parafrazat-o pe mama)....mai multa toleranta ....liniste si pace ...si mai multa stabilitate !!!!
Voua prietenilor mei....virtuali...pentru ca din cei adevarati...nu stiu cati au mai ramas...dar tuturor prietenilor mei...ca si celor din neamu' meu...va doresc ce imi doresc mie...iar celor care tresar atunci cand ii sun si devin brusc indispusi...le transmit doar atat:
STATI BA LINISTITI,ca nu va sun sa va cer ceva...vreau doar sa vedem daca mai traiti...si daca traiti bine...va doresc sa va fie bine in continuare...nu va ingrijorati....din cauza mea...eu am fost si raman un invingator....cei puternici printre care,ma numar si YO...raman intotdeuana..in teren...!!!!
Sa va iubeasca norocu'si sa va ocoleasca necazurile in 2012...si cel mai important...sa va iubiti...si sa fiti iubiti !!!!!
Va salut din viitor...adica din 2012 !!!
LA MULTI ANI !!!

joi, 15 decembrie 2011

De Craciun....sa fim mai buni ?




I ntrebarea mea e retorica desigur....am auzit in ultimul timp de cateva zeci / sute de ori indemnul crestinesc....chiar si la job....stiti ,e Postul Craciunului,vine Craciunul,haideti,va rog sa incercam sa fim mai buni,macar acum de Craciun?
Serios ??????????????????
Numai acum....2 zile de Craciun...si pana la Sfintele Pasti ...dam drumu' robinetilor de la rezervoarele de intoleranta / ura / razbunare / ganduri si energii negative....pentru ca dupa aceea tinem post in Saptamana Patimilor si Dumnezeu in imensa-I bunatate...ne iarta !!!!
Poate ca asa o fi....posibil sa aveti dreptate...da' YO,am raspuns altceva,iar raspunsul meu a socat marea masa a celor cu care ma intalnesc zilnic...socul a fost cu atat mai mare si datorita faptului..ca au realizat ca am dreptate.
Stiu,par lipsit de modestie...dar sunt si realist...pentru asta garantez cu reducerea salariala pe care o voi recupera in...2016 !!!!!!!!!!!
Ce le-am raspuns?
Ca eu,sunt fundamental un OM BUN ....si nu tin post doar in perioadele de post..pentru ca mare pacat este ce scoti din gura....e pacat sa urasti oamenii,animalele,plantele,tot ceea ce ne inconjoara....e pacat sa-ti invidiezi colegii / colegele....e pacat sa hulesti/sa barfesti..asa ca ....mi-as dori...sa fie Craciunul in fiecare zi....sa incercam sa fim mai buni in fiecare zi,cu noi insine in primul rand....sa ne iubim si sa ne pretuim pe noi...pentru ca urmarea va fi...iubirea pe care o sa o raspandim in jurul nostru ,iubire care se va intoarce multiplicata de '' N'' ori la noi.
Ce as vrea sa-mi aduci Mosule...si cum sa fie 2012 pentru mine?
- Iubire inainte de toate,pentru ca iubirea este fundamentul existentei noastre.
* Sanatate multa si buna tuturor,sotiei mele,fetitelor mele,rudelor mele,colegilor mei si familiilor lor.
** Prietenilor mei minunati de pe Facebook,sanatate si bucurii....dragoste,sa ramana la fel de generosi si sa-mi ofere aceleasi momente minunate cu ceea ce vor posta.
**** Celor care avem rude stabilite in strainatate,departe de noi,departe de tara...alinarea dorului de cei dragi si revedere cat mai grabnica.
***** Celor care ne sunt carmaci...adu-le iubire de neam...daca vor incepe sa aiba macar un ''dram '' de afectiune fata de cei care i-au trimis acolo sus...poate nu ne vor mai chinui atat...poate nu ne vor mai condamna la foame,frig si intuneric si in 2012.

Celor aflati in suferinta,le doresc,ca Bunul Dumnezeu,sa le aduca alinarea suferintelor....celor incrancenati le doresc sa primeasca puterea de a ierta....celor lipsiti de iubire le doresc sa aiba parte de iubire !!!!

CRACIUN FERICIT TUTUROR !!!!!!!

duminică, 11 decembrie 2011

Ma gandesc ingrozit,

Da,ma gandesc cu groaza ca mi s-ar fi putut intampla mie si Cameliei.....adica sa fi fost Rebecca-Ioana in locul acestui copil,Fereasca Dumnezeu.
Si atunci,sunt recunoscator,Bunului Dumnezeu ca Rebecca_Becky,e sanatoasa si ma rog pentru ca TUDOR sau Bibi ,cum ii spun parintii lui sa se faca bine,dar pentru asta are nevoie de ajutorul nostru al tuturor, un simplu sms conteaza.
Sunt cutremurat si nu mai pot scrie / posta nimic,in schimb,o sa postez link-ul de la blogul pe care parintii lui Bibi l-au creat pentru a-si face cunoscuta drama,
Bibi,sper sa te faci bine,cu ajutorul semenilor nostri si de ce nu vara viitoare sa ne intalnim la plaja si sa va jucati TU si Rebecca,sa construiti castele de nisip.


http://www.viatacudba.blogspot.com/

luni, 5 decembrie 2011

Sfantul NICOLAE__Facatorul de minuni,



Toti copiii stiu ca in noaptea de 5 decembrie spre 6 decembrie,vine primul mos al iernii,Mos Nicolae,cunoscut in traditia ortodoxa ca ''Facatorul de minuni '' si ''Mosul incarcat de daruri pentru copii ''.
Ghetutele se curata,se lustruiesc dupa ce se dau cu crema iar copiii merg la culcare gatuiti de emotie si nerabdare la gandul ca in dimineata urmatoare ghetutele le vor fi pline de dulciuri.

'' Daca in copilaria mea nu prea ai ''nimerit calea''....o sa te rog sa treci la noapte pe la toti copiii,pentru ca nu exista copii cuminti sau obraznici,exista copii....celor care se afla in suferinta,te rog sa le aduci alinare si vindecare grabnica,celor ai caror parinti nu au bani sa le cumpere un biscuit Eugenia,fa cumva ca unu din asistentii tai sa treaca si pe la ei....!
Pentru mine nu iti cer nimic,chiar daca am fost cuminte.
Asta e Scrisoarea mea catre tine...MOS NICOLAE !!!!! ''


Am postat intre ghilimele pentru ca e scrisoarea mea catre Mos Nicolae pe care am postat-o azi pe wall-ul meu pe pagina de profil facebook.
Nu cer nimic pentru mine,poate ca as cere ceva pentru anumiti indivizi cu care ma ''confrunt '' zilnic,de fapt ei se confrunta cu mine,eu,personal ma bucur de o seninatate cum de foarte mult nu mi-a mai fost data.
Mi-as dori ca Mos Nicolae,sa le aduca in primul rand omenie celor care si-au pierdut-o de foarte mult timp,caldura celor cu sufletele inghetate si schimonosite de ura,lumina celor al caror suflet inca orbecaie prin bezna !!!!
Mi-as dori ca Mos Nicolae sa le ofere iertarea celor care nu pot ierta,iubire celor care nu pot iubi sau care nu se iubesc decat pe ei insisi.....dar nu se iubesc nici pe ei pentru ca habar nu au ce inseamna sa iubesti si toleranta celor pentru care a ura este sinonim cu a respira !!!!!

Stiu ,e seara in care ar trebui sa-l astept pe Mos Nicolae si sa ma gandesc la tot ceea ce e frumos si chiar ma gandesc la lucruri frumoase...numai ca nu ma pot minti ca totu' e roz in jurul meu si sa nu ma rog si pentru acesti nefericiti care nu pot iubi,ierta ,tolera si mai ales nu pot accepta in sufletul lor LUMINA,IUBIREA,IERTAREA !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

De pe facebook,adunate....

Azi,Cretu Andreea posteaza un citat dragut...mai multe citate :)


NIMENI nu este mai sfant decat cel care a descoperit acceptarea deplina a tot ceea ce exista.

In acest joc de carti numit VIATA, noi nu putem juca decat cartile pe care le-am primit, tanand cont si de talentul nostru la joc.

Cei care insista sa primeasca o alta mana de carti sunt cei predispusi catre un esec sigur.

NIMENI NU NE INTREABA DACA DORIM SA JUCAM.

Aceasta optiune NU NE APARTINE.

De jucat, trebuie sa jucam oricum.
Singura optiune pe care o avem este legata de felul in care vom juca aceste carti...♥

De Anthony de Mello

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Merita sa incerci macar,

Iubirea,este fundamentul existentei noastre.
Fara iubire,viata noastra nu are nici un sens.
Ne nastem din iubire,pentru a iubi si pentru a fi iubiti.
Copilaria cu misterele si povestile ei minunate,ramane pentru totdeauna in sufletul nostru si in perioadele in care suntem epuizati mental,ne reintoarcem,chiar daca pret de cateva clipe...acolo...in lumea fascinanta a copilarie.
Ne faurim vise,acesta cred ca e cel mai minunat aspect al copilariei...ca putem visa cu ochii deschisi cum vom ''ajunge noi mari'' si vom crea o lume mai buna pentru copiii nostri,cum le vom asigura o batranete lipsita de griji parintilor nostri,despre care ne place sa credem ca vor trai vesnic.
Cele mai multe dintre visele noastre,mai devreme sau mai tarziu,vor fi spulberate,cu amaraciune in suflet vom constata ca nu pot fi realizate,transpuse in realitate si chiar daca nu ne incalzeste cu nimic,in resemnarea noastra ,realizam de fapt ca nu a depins de noi.
Cred ca cel mai important lucru nu este sa reusesti sa-ti indeplinesti visul ci sa nu renunti la lupta...la visare....avem nevoie de visare,de provocarea de a ne continua sa speram in continuare...de a ne urma visul.
Evitati negativistii ,oamenii care sunt in preajma voastra pentru a va spune '' nu se poate,nu vei reusi,nu te mai agita in zadar''.....va atarna ca niste pietre de moara de gat,aruncati-i peste bord,ca si trecutul vostru....nu va mai ganditi la ce a fost...sau la ce va fi maine....traiti in prezent si visati....antrenativa partea din creier care va impulsioneaza sa mergeti mai departe,cea care va activeaza gandurile pozitive si anihilati complet centru nervos responsabil...de ''bombardamentul cu ganduri negative''......continuati sa visati si veti vedea ca vise care pana mai ieri pareau de neatins se vor transforma in realitate,in fapte reale.
Merita sa incercam macar sa fim fericiti.!!!!

Constanta,03 Decembrie,2011.

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

http://filmedocumentare.com/wild-carpathia/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+FilmeDocumentareOnline+%28Filmedocumentare.com%29

joi, 24 noiembrie 2011

De ce iubesc ROMANIA ?


Nu sunt nici macar suficient de inteligent incat sa gasesc un alt titlu_intrebare....asa ca o sa folosesc intrebarea celor de la PROTV,a campaniei lor..si cum blogul meu nu are mai mult de 5-6 cititori nu risc vreun proces in urma caruia sa mi se ceara drepturi de autor....asupra titlului evident...!

Revin la intrebarea cea mai la moda in aceasta perioada,chiar de ce o iubesc?
Pentru ca aici m-am nascut....din tarana asta si sper ca tot in tarana asta sa ma intorc atunci...cand mi-o sosi ceasu'.
Pentru ca aici am facut primii pasi si tot aici am mers la gradinita....am mers la scoala generala de la mine din Babenii_Buzaului....aici am primit cravata rosie de pionier.....am absolvit cele 8 clase primare....tara asta buna / rea asa cum e ea mi-a oferit posibilitatea sa invat.... si tot aici am absolvit si liceu'.....aici am cunoscut fiorii primei iubiri....''am pupat'' prima fata....mi-am facut prieteni....am iubit si am urat deopotriva si daca as mai pus vreodata sa aleg,tot aici as alege sa ma mai nasc inca odata !!!

Romania,este pentru mine ca o femeie complexa,nu completa....o urasti de moarte cand iti rupi masina prin gropile din soselele patriei....cand bizonii cu SUV-urile lor iti taie fata la fractiuni de milisecunda...... la limita infarctului...cand esti in trafic.....este tara populata de minunatii frustrati,care si atunci cand au absolut tot ce le trebuie,tot injura si isi scrasnesc dintii fara un motiv anume.....dar pe care o si iubesc pentru peisajele ei unice...pentru oamenii calzi si primitori....capabili sa iti puna totul pe masa,inclusiv sufletul si care te fac sa te simti ca si cum i-ai cunoaste de-o viata.

Scriitoarea britanica Olivia de Maniland scria in ''Trilogia Balcanica '':
'' Romania,este ca un copil mare si prost care a mostenit o imensa avere,este toata risipita pe fleacuri.
Stiti care este povestea pe care romanii insisi o spun despre ei?
Cand Dumnezeu a creat lumea,i-a dat cele mai frumoase peisaje,sol fertil,roditor,subsoluri bogate in toate zacamintele si minereurile posibile,munti minunati,campii manose,ape limpezi si cristaline,mare,munte,campie,deal,toate formele de relief imbinate armonios ca intr-un puzzle perfect....iar cand a realizat ce greseala facuse,ca sa reechilibreze balanta a populat-o cu cei mai ingrozitori oameni '' !!!!

Prietenul meu evreu Shoke,imi spunea o poveste asemanatoare despre noi,numai ca sub forma unui banc,a unei povesti:
Dumnezeu facea lumea si avea ca asistenti foarte multi ingeri,dupa ce a facut popoarele celelalte, a venit si randu' ROMANIEI si a inceput sa ii dea de toate,iar in final unu' din ingeri a observat nedreptatea si i-a zis;
''Pai ce ati facut sefu' nu vedeti ca aici ati pus de toate''?
La care Dumnezeu cica i-ar fi raspuns:
'' Ai rabdare sa vezi ce oameni trimit acolo'' !!!

La inceput ma afectau tachinarile lui.....mai tarziu,cunoscandu-i si pe ai lui si pe ceilalti care apartin altor popoare / natii sau minoritati de pe la noi....am incetat sa ma mai consum.
Noi , romanii nu suntem cu nimic nici mai buni nici mai rai decat altii ,poate mai inventivi....uneori,mai isteti in marea majoritate a timpului...dar astea sunt mai degraba defecte decat calitati.....le purtam cu noi ca pe o povara.
Tocmai lejeritatea noastra de a face uneori lucrurile mai usor decat altii ne impidica sa fim tenace,muncitori ,ordonati,disciplinati ca nemtii,cehii si celelalte popoare civilizate ale Europei.

Am lucrat la TORTOMAN cu evreii despre care se spune ca sunt oameni rai,nimic mai fals,ca inseala,eronat....sunt oameni extraordinar de corecti,de meticulosi de la care am invatat o multime de lucruri.
Am lucrat aproape 2 ani cu ei si am realizat ca nu sunt cu nimic mai grozavi in cresterea si explotarea vacilor de lapte,ca nici macar nu stiau atatea lucruri cate invatasem eu in 5 ani de Facultate de Zootehnie la Iasi.....dar mi-au aratat cu delicatete ,erorile pe care le facem eu,ca mare Manager General,cu studii.....de la israelieni am invatat ca a purta combinezon_salopeta si bocanci Red_Scorpions in picioare nu ma face mai putin inginer,sau manager ce eram eu,dar cu siguranta ma va ajuta sa nu scap nimic din ''Biblia Micilor Amanunte'' TPK,cum o numeau ei.
Azi dupa aproape 6 ani de la colaborarea cu ei,realizez ce norocos am fost ca i-am intalnit si ca am avut privilegiul sa invat de la ei.
Tot prietenii mei, evreii au un proverb:
'' Invatam toata viata si tot prosti murim '' !!!!

Iubesc ROMANIA pentru ca aici am cunoscut-o pe CAMELIA,jumatatea mea, care ma face sa ma simt un om implinit,aici s-au nascut si cresc fetele mele minunate Andreea-Bianca de 12 ani si Rebecca-Ioana de 1 an si 6 luni.
Iubesc Romania pentru ca printre alte regiuni are DOBROGEA ,acolo unde acum este casa mea si unde traiesc deopotriva si laolalta: machidoni,greci,tatari,turci,ardeleni,olteni,moldoveni,lipoveni,arabi....si multe alte nationalitati conlocuitoare...oameni care traiesc in buna pace ci intelegere,oameni care isi respecta obiceiurile unii altora.
Pentru mine Dobrogea ramane un model de convietuire interetnica,locul unde mi-am facut un rost,eu copilu' plecat de la sat,un pui de taran carpit in cur,plecat sa cucereasca lumea....si cu uimire am constat ca da lumea asta mi-a oferit uneori ocazia de a o cuceri.....s-a lasat cucerita de mine,dar succesul nu m-a dezumanizat,Slava Domnului !!!

De la colegul meu de birou Iancu_Iannis cum ii zic eu,machidon,am invatat ca pe langa icoanele la care trebuie sa ma inchin,mai presus de icoane trebuie sa ma inchin la chipul parintilor mei...nicaieri nu am intalnit un respect mai profund fata de bunici si parinti ca la ei la machidoni...de la el am invatat ca trebuie sa-mi pretuiesc si eu romanii mei si tot de la el am invatat ca nimic nu e imposibil...si mai ales de la el am invatat cum sa nu ma mai agit atat de tare.
Are el o vorba:
''Verisorule,traieste clipa ma,viata e scurta ''
sau '' Ma simt extraordinar''

De ce te iubesc ROMANIE?
Pentru ca doar aici pe teritoriul tau,trebuie sa ma lupt cu cei cu care lucrez sa le explic ca e bine sa procedam asa....adica sa nu lasam oamenii sarmani sa astepte sa ne terminam noi de baut cafeaua ci sa-i servim prompt pentru ca probabil au facut un efort financiar deosebit sa vina din satele lor pana la noi si probabil sunt lihniti de foame si deshidratati !!!
La replica lor '' si noi asteptam cand mergem la alte ghisee''...surad si le explic,ca de undeva trebuie sa porneasca schimbarea mentalitatii si daca verisoru Iannis zice ca suntem cea mai organizata regiune din tara si ca suntem primii....trebuie sa si demonstram asta !!!!
De ce-i iubesc pe romani?

Pentru ca numai ei sunt capabili de asemenea sacrificii,numai aici o mana de oameni se pot mobiliza si realiza munca unui numar dublu de oameni...cu incadrarea in termenele impuse !!!
Pentru ca sunt calzi si primitori...chiar daca delasatori si ignoranti in cea mai mare parte a timpului....pentru ca dupa ''las' ca merge si asa'' sau dupa ''treaca mearga'' daca le ajunge cutitu' la os....se pot mobiliza si pot muta din loc si muntii....desi mai intelept ar fi sa lasa muntii acolo la locu' lor.
Iubesc Romania si rumanii pentru muzica si poeziile ei,ale lor si pentru tot ceea ce a dat umanitatii mai frumos si mai stralucitor.
Romania este tara lui Brancusi,Eugen Ionescu(nu Ionesco),tara lui Vuia,Paulescu,Palade,Eminescu,Haricleea Darclee,Enescu,NADIA,.....si lista poate continua la nesfarsit.
Romania este casa mea si nu ma vad traind in alta parte.
Iubesc Romania si pentru ca aici avem mormintele strabunicilor,bunicilor si fratilor nostri si fara a incheia patetic.....din pamantul acesta m-am nascut si in pamantul acesta vreau sa ma ingroape...atunci cand imi va sosi ceasu' !!!!
Romania,TE IUBESC ,pur si simplu !!!!






sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Doar TU esti raspunzator de ceea ce ti se va intampla,

Cred ca nu e nici un secret pentru nimeni si nu eu am descoperit asta.....ne nastem singuri....si tot singuri plecam....unii spun ca noi ne alegem de fapt familia in care ''sa ajungem'' si ca de fapt fiecare dintre noi are propria-i misiune pe pamant.
Cel mai important este ,cred eu,sa traiesti clipa cum spune colegul meu de birou Iannis,sau cum la fel imi spunea Michaella.
Cred ca e important sa ne mobilam tartacuta cu ganduri bune si mai ales sa ne inoculam intotdeauna ca e la indemana noastra sa reusim.
Daca ai fost crescut intr-o familie care te-a inconjurat cu toata dragostea,cred ca ai mari sanse ca si tu la randu-ti sa oferi dragoste celor din jurul tau si mai apoi....familiei tale...copiilor tai.
Saracia ca si bogatia sunt de fapt date de ceea ce ai in inima ta.....si a acumula bogatii nu cred ca e acelasi lucru cu a te inconjura de acareturi....sa porti numa tzoale de firma si sa epatezi la reintalnirea de 10-20-30 de ultimul model de SUV,doar pentru a demonstra ca esti un tip / o tipa de succes.
Si succesul,cred ca il poti masura pana la urma in suma tuturor compromisurilor pe care le-ai facut pentru a atinge succesul.
Odata ajuns in varful piramidei....cel mai greu.....cu mult mai greu decat ascensiunea este sa te mentii......pentru ca asemeni legii lui Murphy care suna cam asa; '' O maimuta cu cat e mai sus in copac cu atat i de vede dosu' mai usor''....revin,cel mai greu este sa te mentii acolo sus....pentru ca a te mentine este de fapt cel mai greu....atunci descoperi ''cat de valaoros esti...esti uimit de cate cunostinte ai peste noapte''.....pentru ca odata cu declinu' sa realizezi ca nu prea mai insemni mare lucru pentru nimeni...si ca de fapt.....atat baietii /cat si fetele care ''te adulau'' la un moment dat.....nu iti mai raspund nici macar la salut.
Ai cazut....ai '' genunchii inimii juliti''....te ridici copacel in doua picioare si o iei de la capat...pentru ca nu-i asa....cine nu cade...nu se poate inalta....deci mergi mai departe.
Am cunoscut oameni minunati care m-au inspirat.....acum imi explic de ce copil la sat fiind cautam insistent compania vecinului trecut bine de 60 de ani,Mos Grigore,Dumnezeu Sa-L Odihneasc-n Pace....spre disperarea mamei,care nu isi putea explica...'' de ce dracu' Sorinel asta merge toata ziua la mosu' ala si nu se joaca cu copiii de varsta lui''....sarmana mama nu avea de unde sa stie ca prietenul meu,era un substituient al bunicului pe care nu-l mai aveam si mai ales.....avea niste povesti fascinante...despre ceea ce patimise in viata.
Una din fiicele lui lucra la Casa Presei Libere si in fiecare vara cand venea in concediu ii aducea si un geamantan de carti.....au fost cele mai minunate carti pe care le-am citit vreodata....fara a avea pretentia ca sunt vreun citit.
Cred ca am mai postat asta....mi-l amintesc cum plangea in seara in care am mers sa-mi iau ramas bun de la el.....picasem admiterea la facultate si ma asteptau 1 an si 4 luni de zile de armata la trupa....printre lacrimi nu mi-a spus decat atat;
Dorine,ai grija de tine si sa te intorci cu bine si mai ales.....sa nu ne faci de ras pe acolo !!!!
Cand a murit....nu l-am putut petrece pe ultimul drum...pentru ca am plans in hohote,spre marea nedumerire a mamei si mai ales a nepotilor sai....pierdusem un prieten drag chiar daca cu mult mai in varsta decat mine.
De invatatoarea pe care am avut-o in primii 4 ani de scoala imi amintesc cu drag,chiar daca nu a avut viata usoara cu mine....stateam in aceiasi banca cu fiul dansei cel mic si bineinteles ca terminam cu mult inaintea celorlalti si incepeam sa facem tot felul de nazbatii.....mama mia ce bataie ne luam.....ajungeam acasa cu urechile rosii si umflate...iar invatatoarea avea ''marele privilegiu''...de '' a intra in gura mamei''....care era ''foarte revoltata'' ca isi permitea sa-i bata odoru'.
Daca ar fi stitu mama ce ''odor cuminte '' avea...cred ca imi mai luam inca vreo 2-3 portii de papara!!!!!!!
Anii au zburat si zboara prea repede....parca totul s-a petrecut ieri...atat de limpezi imi sunt amintirile...sper sa nu fie vreun inceput de ALZHEIMER....mi-e greu sa analizez si sa spun cu excatitate,daca l-am facut sau i-am facut de rusine pe cei de la sat.....cred ca nu.....ceea ce am facut nu am facut pentru a nu-i face de rusine pe ei...sau sa-i faca pe ai mei sa fie mandri de mine.
Mi-am ascultat de foarte multe ori intuitia....am cautat sa fiu cat de cat rezonabil cu cei din jur.....nu am facut rau...cel putin nu-mi amintesc sa fi facut rau cuiva cu sau fara premeditare....am invatat din greseli....nu le-am repetat pe cele facute....pentru ca au fost atatea alte sute de greseli care isi asteptau randu' sa le comit.
Pot afirma cu certitudine...desi am aflat mult mai tarziu......ca toate faptele petrecute au fost rodul gandurilor mele.....daca am trimis ganduri bune.....bine am primit in schimb.....daca nu am iertat....pe cineva....pana nu am iertat...nu am fost iertat.....daca cultivi porumb....nu te poti astepta sa recoltezi...banane...!
De aceea cred ca noi suntem direct raspunzatori.....de ceea ce ni se intampla....in mod inconstient....atragem asupra noastra .....rezultatul gandurilor si mai ales emotiilor noastre.
Nu e semn de intelepciune,sa ierti si sa doresti binele celor din jur.....doresti si daruiesti in jurul tau bine....de bine ai parte.
A....ca rasplata binelui,intr-o poportie mai mica sau mai mare poate fi raul....asta e.....nu trebuie sa te lasi atras in cursa.
Viata mea,nu cred ca a fost cu nimic mai buna sau mai rea decat a unui copil care a ales sa se nasca intr-un alt colt al planetei sau intr-o familie mai pricopsita.....si eu am avut o copilarie frumoasa...chiar daca nu am avut jucarii sau dulciuri....cred ca am fost mai creativ....si am stiut sa ma bucur mai mult de copilarie si...de viata in general....daca vreau si acum imi iese.....inchid ochii....si pot privi chiar si nuantele de gri...intr-o alta culoare...desi asta le duce la disperare uneori pe Cami sau pe nepoatele mele....care implacabil imi reproseaza ca...''sunt dus''...si ca traiesc intr-o lume a mea....!!!!
Le invit si pe ele si va invit si pe voi...macar sa incercati...eu cred ca merita...sa incercati macar o data...si sa nu spuneti nimanui...ca sa nu fiti apoi acuzati....ca sunteti un pic....''cam dusi'' !!!!!














joi, 17 noiembrie 2011

Cele 10 porunci Dumnezeiesti

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine
2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor
3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert
4. Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste
5. Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant
6. Sa nu ucizi
7. Sa nu fii desfranat
8. Sa nu furi
9. Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau
10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.

luni, 7 noiembrie 2011

Ferma de vacute olandeze

http://www.zf.ro/companii/ferma-sf-la-garbova-de-sebes-1-150-de-vaci-au-cip-uri-la-gat-iar-viteii-stau-in-igloo-uri-speciale-care-este-povestea-olandezului-care-a-facut-aceasta-ferma-8945226

duminică, 6 noiembrie 2011

OMAR KHAYYAN - Singurătatea omului !

"Sa-ti faci putini prieteni. Din tine nu iesi.
Caci prea des falsitatea credinta ne-o înfrânge.
Când ti se-ntinde-o mâna, înainte de-a o strânge,
Gândeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi.

Sa nu-ti dezvalui taina din suflet celor rai.
Nadejdile, - ascunse sa-ti stea de lumea toata,
în zâmbet sa te ferici de toti semenii tai,
Nebunilor nu spune durerea niciodata.

O, tânar fara prieteni mai vechi de doua zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i festile!
Pumnul sa-ti ajunga, si zavorât în tine,
Tacut contempla jocul umanelor destine.

Pe cei curati la suflet si luminati la minte
Neîncetat sa-i cauti. Si fugi de tonti si rai.
Daca-ti va da otrava un întelept, s-o bei -
Si-arunca antidotul, un prost de ti-l întinde.

Renume de-ai sa capeti, hulit vei fi de vulg.
Dar daca te vei tine departe de multime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, sa ma smulg
Sa nu ma stie nimeni si sa nu stiu de nime?

Mai toarna-mi vinul rosu ca un obraz de fata.
Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare.
Caci, în afara cupe-i, Khayyam azi nu mai are
Macar un singur prieten cu inima curata.

Cel care are pâine de astazi pâna mâine
Si-un strop de apa rece în ciobul sau frumos,
De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?
De ce sa fie sclavul unui egal cu sine?

Când zarile din suflet ni-s singura avere,
Pastreaza-le în taina, ascundele-n tacere.
Atât timp cât ti-s limpezi si vaz, si-auz, si grai
Nici ochi si nici ureche, nici limba sa nu ai.

Nu stie nimeni taina ascunsa Sus sau Jos.
Si nici un ochi nu vede dincolo de cortina.
Straini suntem oriunde. Ni-i casa în tarâna.
Bea - si termina-odata cu vorbe de prisos!

Târzii acum mi-s anii. Iubirea pentru tine
Mi-a pus în mâna cupa cu degetele-i fine.
Tu mi-ai ucis cainta si mintea îngereste.
Dar timpul, fara mila - si roza desfrunzeste..

Putina apa si putina pâine
Si ochii tai în umbra parfumata.
N-a fost sultan mai fericit vreodata
Si nici un cersetor mai trist ca mine.

Atâta duiosie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi si-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi - apoi. De ce? Si-acum
De ce sunt toate ura si lacrima si fum?"

duminică, 30 octombrie 2011

Si atunci i-am condamnat pe toti la.......

Viata mea(nu stiu pe cine intereseaza,dar asta e deja in plan secund)...se scurge monoton si lin intre postura de tata si aceea de slujbas in slujba statutului cum se exprima plastic fostu' meu coleg de facultate Fane(cum care Fane? de ce e atat de important sa stii,Fane ,e Fane si atat).....si aceea de tata al celor 2 minuni din viata mea,SuperScumpica_Andreea si Minunea Mica Rebecca,care isi zice mai nou Becky :)
Da,aveti dreptate,sunt unu' dintre acei ''incompetenti'' cum ne numeste marele vizionar ''prieten drag'' al presedintelui,miliardaru' Patriciu...cel ai carui angajati numai nu te iau la suturi daca incerci sa ai asteptari prea mare de la ei atunci cand mergi sa iti alimentezi masina cu combustibilul la pret prohibitiv...asa ca inainte de a vedea paiu din ochiu functionarului public.....mai bine ai vedea conglomeratu de aluviuni din ochiu tau...si evident...sa-ti fie rusine dinu patriciu !!!!
Munca mea,poate parea monotona si trista colegului meu dr veterinar care are ''ferma de animale in sange''...am traversat si eu perioada aceea dar multumesc Bunului Dumnezeu mi-a trecut.
Relatia mea cu colegii mei e una minunata...nu mai postez nimic despre domniile lor,pentru ca iar i se umfla vena lu' juri si ma acuza maine la birou...ca nu postez decat cu adresa / cu tenta ..asa ca numa' atat scriu ,colegii mei sunt niste tipi / tipe minunate...da' sa nu ai de-a face cu ei...glumesc desigur,dat fiind ca e Sfanta zi de Duminica ,nu mint,deci chiar sunt niste colegi de isprava...nu stiu daca le-am spus-o vreodata...dar nici nu cred ca le-o spun pentru ca am ''patima de a deochea'' !!!
Prieteni am cativa ...dar buni......relatiile cu superiorii si tertii sunt bune chiar foarte bune nu am motive sa ma plang....in lumea virtuala am, prieteni extraordinari,cu unii dintre ei chiar m-am intalnit si m-am convins ca nu e mare diferenta dintre omu' din spatele laptop-ului / calculatorului si cel din fata mea...chiar sunt oameni extraordinari...ca sa nu-i amintesc pe cei pe care altadata i-am ascultat la radio sau i-am vazut la TV si acum mi-au facut onoarea de a-mi fi prieteni in spatiul virtual.
De la ''oamenii mari la sfat si la stat'',am invatat ce este modestia si ca e bine sa ramai umil fara a te umili...prietenii mei ii iau asa cum sunt cu bunele si relele lor...pentru ca si eu am numa' cateva calitati si o sumedenie de defecte si cu toata astea,ei ma accepta asa cum sunt...pentru ce da fapt cred ca asta e prietenul...cel care vine si sta alaturi de tine ,atunci cand toti ceilalti te parasesc.
Cred ca in viata mea e loc si de mai mult,mult bine,dar momentan sunt multumit de ceea ce fac si mai ales de oamenii care ''zilnic imi populeaza si imi infrumeseteaza viata'' de aceea ii voi condamna pe toti la iubirea mea si le voi spune doar atat.
Va multumesc BA ca existati in viata mea si ca imi faceti viata mai frumoasa si mai bogata....si e valabil si pentru cei care imi citesc postarile si pentru cei care le vor citi si mai ales pentru marea masa a celor multi care nu le vor citi niciodata !!!!

Inchei parafrazandu-L pe Parintele CLEOPA ;
'' MANCA-V-AR RAIUL,SA VA MANANCE '' !!!!!

marți, 25 octombrie 2011

Povara anilor care au trecut peste ei...

Nu cred ca sunt un subaltern usor de suporat de catre sefii mei,dupa cum am convingerea ca nu sunt usor de suportat nici de cei care-mi sunt sau ma rog,mimeaza ca imi sunt subalterni.
Am principii,sunt demodat,nu-mi place absolut deloc sa-mi pup in cur sefii si sa le culeg ''scame imaginare'' de pe reveru' sacoului,iar daca trebuie sa mai depun si eforturi fizice si intelectuale sa par mai prost decat...sunt cu atat mai greu de suportat.
Nu imi place nici ca ,coechipierii mei sa ma lingusheasca sau sa se sfashie intre ei...deci e de inteles de ce nu sunt usor de suportat....''in vremile de acu' ''!
De ce am divagat?
Pentru ca dupa o astfel de zi am iesit ieri de unde lasasem niste documente la semnat...pe unele le-am luat ca erau semnate...bla,bla...bla.
Am parcat masina cat mai aproape de bulevard pentru a putea iesi mai usor....am deschis usa si ma pregateam sa urc...cand din parc a iesit EA, o batrana garbovita....apasata de povara anilor care au trecut peste ea...era modest imbracata....dar avea hainele curate....mergea incet...i-am vazut crucea imensa pe care o cara in spate....am citit in privirea ei disperarea si ca era nevoita sa faca ceva la care nu s-ar fi gandit cu 20-25 de ani in urma...cand imi place sa cred ca era o doamna frumoasa,stilata cu educatie,musai trebuie sa fi fost profesoara..sau cu siguranta o intelectuala.
Timid,de-abia i-am perceput vorbele;
'' Domnule ,nu aveti sa imi dati si mie un ban,sa-mi pot cumpara, o paine''???
Raspunsul meu ,a venit tamp,fastacit;
" Nu am Doamna,imi pare sincer,rau''....pentru ca, e un facut parca...niciodata nu am bani pesin la mine,''prietenii'' stiu ce spun.....si ca sa-mi fie si mai ciuda nici in locul din masina unde imi tin banii de parcare sau cand merg sa-mi verifice presiunea in pneuri la vulcanizare nu mai aveam nici un ban.....mi-a fost si inca imi mai este ciuda ca nu am gasit nici macar doua-trei bancnote de 1 leu,pe care sa i le fi dat macar sa isi cumpere un covrig.
E atata gri in jurul nostru,la fiecare semafor vin batrani disperati care iti bat in geam si iti cer macar 1 leu....e atat de grea povara pe care o poarta pe umeri,ii simti incovrigati sub povara propriilor cruci mult prea grele ....si fara sa vreau gandul imi fuge la autocarele care vin pline ochi cu turisti straini,germani,austrieci,italieni,care coboara de pe vasele de croaziera ce acosteaza in port...ii vad sunt in baston...in scaune cu rotile...dar au acea siguranta a cetatenilor carora nu le lipseste nimic si atunci stau ca un idiot si il intreb pe Dumnezeul Meu:
'' Frate,dar astia ai nostri nu au muncit cel putin la fel ca aia?''
Ma gandesc la mama mea cu fata arsa de soare si batuta de vant care a muncit la nenorocirea aia de C.A.P. din sat si a baut apa fiarta in camp in Orjaneasca unde un rand de porumb avea 1400 de metri lungime.....incepeam sa prasim la 6 dimineata si de-abia pe la ora 8.30'-9.00 (daca imi mai amintesc bine) ne opream dupa ce duceam un rand pana la capat sa mancam ceva si sa bem apa aia fiarta_clocita cu gust oribil,apa salcie de camp !!!!
Sa fie asta povara ghinionului de a se fi nascut in tara nepotrivita in epoca nepotrivita,in perioada istorica.....nefasta.
Batranii si batranetea in general,ma deprima ....habar nu am de ce...probabil e teama ca ar putea sa mi se intample si mie sau poate ca fara sa vreau vederea batranilor garboviti,umiliti,nefericiti,sufocati in propria nenorocire...ma poarta cu gandul la sat....la ai mei...care nu se pot bucura de o viata linistita,acum la pensie,desi au muncit...cumplit de greu si an dupa an in speranta unei batraneti linistite !!!!!!!!

Ca o ironie a soartei.....Maruta tocmai ne arata intr-un material in emisiunea lui Happy Hour...despre ce zi minunata a petrecut d-na Christine Valmy la aniversarea zilei de nastere...la Hotelul Georges V.....inconjurata de prietenele sale.
Asta e viata...nu ne nastem toti in aceiasi zi !!!!
Sau ca sa-l parafrazez pe tata care acu' vreo 30 de ani se contrazicea cu invatatoru' meu de la sat...referitor la egalitatea tovarasilor...tata spunea ceva de genu asta:
Domnule de cand exista lumea asta au existat 2 mari clase sociale,exploatatii si exploatatorii....bogatii si saracii....bogatu' cu matzu' plin ....nu-l va crede niciodata pe cel sarac...flamand si descult !!!!
Inclin sa-i dau dreptate !!!!

sâmbătă, 15 octombrie 2011

Puteti sa-L vizitati.....intrarea e libera.....zilnic intre orele 10.00___18.00 !!!!

Constanta azi a fost invaluita in nori.....rareori si-a aratat soarele razele......partea buna a fost ca nu bate vantu...pentru cei care nu stiu....in Dobrogea,vantu' nu bate decat de 2 ori pe ani....prima data in primele 6 luni ale anului....a doua oara...urmatoarele 6 luni...constantenii ,o spun....asa ca nu trageti....in oameni nevinovati...!

Andreea,la antrenament fiind,YO cu Cami si Rebecca,am mers sa ne plimbam pe faleza din fata Cazinoului...frumos.....o sumedenie de miresici.....cu mirii lor la sedintele foto de rigoare.....lume putina.....acordeonistii de ocazie...in cautarea de ceva maruntis......cantau.....printre altele....''si sarac ii rau si bogat ii greu'....!!! frumos....pitoresc..!

La plecare ,Camelia imi arat banerele dispuse vertical pe unu din peretii de la intrare:

Intrarea Libera......zilnic intre orele 10.00___18.00!!!
Ce mi s-a parut oarecum nefiresc,a fost unu' din carele de reportaj de la antene....mai sa fie imi zic,in sinea mea....jandarmii care asigurau ordinea....etc..etc...!!!
Ceea ce te frapeaza sunt castile de shantierist...de protectie de pe una din mesele de la intrare.....imi zic ..''uite d-le ...grija fata de om ce civilizati,suntem'' !!!!

Surpriza vine in interior.....dupa ce vizitezi....ti se ofera posibiltatea sa iti scrii impresiile,pe ce vrea mushchiu' tau....pe post-it...si il agatza frumos....cu pioneze colorate intr-o tabla de pluta....pe hartii mari A1-A3 pe care le-au lipit pe pereti sau pe flip_chart-uri....!!!!
Nu o sa comentez ce scrie...probabil ati vazut la stiri...sau veti vedea...ideea,e ca YO, Cetateanu' Bulversat Sorin nu mai cred...in povestea cu baiatu' rau...in spetza de fata ,radu.....si baiatu' bun pe care il pregatesc ei pentru viitoarele alegeri.......YO,unu nu mai pun botu' la vrajeala lor....poa' sa promita ei cate in luna si in stele....

O singura data mi-am exersat si YO,fleru'....in ale politichiei...cu un prieten de-al meu....care pe vremea aceea,era mare fermier printre altele...si i-am prezis ca va deveni primar....intr-o comuna.......cum pleci din C-ta catre Bucuresti....a ajuns...e la al doilea mandat...reales cu peste 85%....si e omu' providential pentru comuna respectiva.....de cate ori trec prin comuna respectiva cu masina.....sufletul mi se umple de bucurie.....de parca ar fi fratele meu...gospodaru' obstii respective....in rest,multumesc frumos pentru ofertele politice ,pe care le aveti......nu mai pun bre botu'.....la vrajeala voastra.....mi-ajunge !!!!!!!!!!!!!!!!!!

Am scris si YO pe o coala din aia mare.....nu cred ca vor afisa ce am scris...:'' Cazinoul,arata ca Romania,dupa 20 de ani de guvernare .....in democratie.....A fost lasat in paragina,pentru a-i scadea valoarea si a fi cumparat la pret de nimic...probabil...!Vai de tine,SARMANA ROMANIE '' !!!!Si ca sa nu fiu acuzat de lasitate.....mai jos am semnat, - SORIN -

P.S. La iesire,o doamna respectabila,care isi plimba catelul.....mi-a zis ca stie Cazinoul de cand s-a nascut....ca a copilarit in zona aceea.....m-a intrebat......:'

' Ce-mi sugerati D-le,sa intru si eu sa vad cum a ajuns? ''

I-am raspuns:''Doamna,draga daca v-ati luat pastilele de inima si nu aveti tensiunea oscilanta,puteti intra.....in caz contrat nu va recomand,sa intrati.'' !!!!!!!!!!!!!

De ce tara mea.....e jefuita si devalizata in mod sistematic de 20 de ani incoace.....de ce am distrus IAS-urile si CAP-urile...pentru ca acum sa avem sute de mii de hectare de parloaga....de ce Institutele de Cercetare s-au desfiintat,numai pentru ca terenurile sub care isi aveau sediile valorau euroi buni.....mintea mea de submedicoru refuza sa raspunda !!!!

Astept sa ma lumineze cine poate sa imi ofere .....macar o fanta de lumina.

Multumesc anticipat !!!!

duminică, 9 octombrie 2011

Nefericiti cei ce nu pot ierta...........

Nu stiu daca am retinut exact,acesta este si motivu' pentru care nu postez ca citat,adica,cu ghilimele de rigoare.....dar parca,Cartea Sfanta scrie:
Cel ce nu cunoaste Iertarea ,sufera pedeapsa mai crunta ca moartea.
Saptamana trecuta...mai exact a doua zi a saptamanii a debutat cu o veste socanta pentru mine,colegul de la Regiunea IASI m-a sunat si mi-a dat o veste socanta....nu revin asupra groaznicei vesti.....e bine sa-i lasam pe cei care nu mai sunt printre noi.....sa-si doarma somnul de veci....daca inima ne spune sa aprindem uneori o lumanare pentru ei si mai ales sa ne rugam pentru odihna sufletului lor,o facem...fiecare reactioneaza diferit in fata unor asemenea evenimente....iar eu sunt ultima persoana care isi propune sa judece.
Ceea ce m-a socat in schimb a fost atitudinea unor indivizi......care au reactionat in modul cel mai abject...acesti indivizi pentru care a-si barfi colegii / colegele... cu care isi impart birou / serviciu'...este cea mai mare placere...ratiunea de a fi....motivul care-i mana in lupta.......si-au dat inca odata daca mai era necesar(pentru mine in nici intr-un caz,nu mai era nevoie...ii stiu...si ma lupt cu jegu' lor zilnic...) dovada lipsei de omenie !!!!
Nu am facut parte din lista de favoriti ....a celei care a plecat in mod tragic dintre noi....daca stau sa ma gandesc bine,analizand un pic trecutul profesional,care ne leaga...datorita problemelor pe care le-a avut cu fiul ei...de la care i s-a tras si groaznicul sfarsit....nici nu cred ca se putea gandi sarmana...la a avea o relatie buna cu cei din jur....drama pe care o traia nu ii mai lasa timp si pentru altceva....cum se spune '' de morti numa' de bine''....ma voi opri aici..

Sa te apuci sa judeci pe cineva care nu mai e printre noi,sa emiti judecati de valore abjecte....sa nu poti accepta ca ceea ce a fost e de domeniul trecutului mi se pare o forma infinita de jeg uman....si din nefericire ...astia sunt printre noi......ca ii ignor...e laudabil....dar nu pot sta nepasator....macar sa postez....macar sa ma eliberez prin scris !!!!!
Mi-e mila de pitecantropii care se cred miezu' de la gaura de la covrig.....pigmeii pentru care cel mai mic flecushtetz...este o drama la care trebuie sa aquieseze mapamondu'...iar in fata adevaratelor drame reactioneaza cu cinism.....cu intoleranta .... nu sunt capabili sa ofere iertare !!!!!
Trebuie sa ii iertam pentru lipsa de toleranta...cu siguranta...acesta este strigatul lor de disperare...nu mi-am propus sa le analizez frustrarile care le macina in mod pervers existenta de zi cu zi....sunt fericit ca nu sunt ca ei,har Domnului.....sunt norocos din acest punct de vedere.....nu-i judec,nu ma consider cu nimic mai bun sau mai rau decat ei...dar atat scriu......sa se tina de capu'...lor !!!!
Fie la voi acolo mai nemernicilor !!!!!

Steve JOBS___DIXIT !!!!

Steve Jobs credea in importanta vietii, in puterea de a crea si de a schimba lumea in fiecare zi. Credintele pe care Jobs le-a impartasit unei lumi intregi, de-a lungul anilor:

"1. Fii mereu infometat si nesabuit.

2. Daca nu ai gasit inca ceea ce cauti, nu te opri. Nu renunta. Asa cum se intampla in toate situatiile care tin de viata, vei sti cand ai ajuns unde trebuie. Si, ca in orice mare relatie, va deveni din ce in ce mai bine de la an la an.

3. Cand aveam 17 ani, am citit undeva urmatoarele: "Daca iti traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima, pana la urma tot vei avea dreptate". Asta m-a influentat mult, iar de atunci, vreme de 33 de ani, m-am intrebat zilnic uitandu-ma in oglinda: "Daca astazi ar fi ultima zi din viata, as vrea sa fac ceea ce o sa fac astazi?". Si ori de cate ori raspunsul era negativ mai multe zile la rand, stiam ca trebuia sa schimb ceva.

4. Nu avem sansa sa facem prea multe lucruri, iar toti ar trebui sa exceleze. Pentru ca asa e viata noastra.

5. A-ti aminti ca intr-o buna zi vei muri este cel mai bun mod pe care il stiu de a evita capcana unei gandiri care iti spune ca ai ce sa pierzi.

6. Nu poti sa unesti punctele privind in viitor; poti face astfel de conexiuni numai daca privesti in trecut. Asa ca trebuie sa ai incredere ca punctele se vor uni cumva in viitor. Trebuie sa crezi in ceva - in instinct, in destin, in viata, in karma, in orice. Aceasta abordare mi-a fost intotdeauna de folos si mi-a schimbat viata.

7. Designul nu inseamna doar cum arata ceva. Designul inseamna cum functioneaza.

8. Vreau sa fac universul sa rasune.

9. Nimeni nu vrea sa moara. Nici macar oamenii care vor sa mearga in rai nu vor sa moara ca sa ajunga acolo. Si, cu toate acestea, moartea este destinatia pe care o impartim cu totii. Nimeni nu i-a scapat vreodata. Si chiar asa si trebuie sa fie pentru ca moartea este probabil cea mai buna inventie a vietii. Este factorul de schimbare. Inlocuieste vechiul cu noul. Acum voi sunteti noul, dar intr-o zi, nu foarte indepartata, veti deveni vechiul si veti fi indepartati. Regret ca sunt dramatic, dar acesta este adevarul.

10. Nu ma intereseaza sa fiu cel mai bogat om din cimitir. In schimb, pentru mine conteaza sa merg seara la culcare spunand ca azi am realizat ceva minunat.

11. Nu poti sa-i intrebi pe clienti ce isi doresc si pe urma sa incerci sa le oferi lucrul respectiv. Pana cand vei reusi sa il construiesti, ei isi vor dori deja altceva.

12. Modelul meu pentru afaceri sunt cei de la The Beatles. Erau patru barbati care si-au controlat unul altuia tendintele negative; s-au echilibrat reciproc. Si totalul era mai bun decat suma partilor.

13. Atentia si simplitatea au reprezentat una dintre mantrele mele. Simplu poate fi uneori mai dificil decat ceva complicat: trebuie sa muncesti din greu pentru a-ti limpezi gandirea, pentru a transforma un lucru in ceva simplu. Dar merita toate eforturile pentru ca, odata ce ai reusit, poti muta muntii.

14. Sunt convins ca aproximativ jumatate din ceea ce ii separa pe antreprenorii de succes de cei anonimi este pura perseverenta.

15. Timpul tau e limitat, asa ca nu-l petrece traind viata altcuiva.
Nu te lasa prins de dogma - care inseamna sa traiesti cu rezultatele gandirii altor oameni. Nu lasa zgomotul facut de opiniile celor din jur sa acopere sunetul vocii tale interioare. Si, cel mai important, fii curajos si urmeaza-ti inima si intuitia. Cumva, ele stiu deja ce iti doresti sa devii cu adevarat. Restul e pe locul al doilea."


Steve Jobs a susţinut, în 2005, un discurs în faţa absolvenţilor Universităţii Stanford, un discurs alcătuit din trei poveşti, trei pilde desre sine, despre dragoste şi pierderi, despre moarte. Momentul Stanford 2005 a fost unul dintre rarele momente în care Jobs a vorbit despre sine, despre faptul că a fost adoptat, că a renunţat la colegiu, despre apropierea morţii, dar şi despre valorile pe care trebuie să le păstrezi vii.

Citeşte mai jos povestea vieţii omului care avea să schimbe lumea, spusă chiar de el:



Sunt onorat să fiu cu voi astăzi, la absolvirea uneia dintre cele mai bune facultăţi din lume. Eu nu am terminat niciodată facultatea. Să fiu sincer, acesta este momentul în care mă simt cel mai aproape de absolvirea unei facultăţi. Azi, vreau să vă spun trei lucruri din viaţa mea. Atât. Nu e mare lucru. Doar trei poveşti.

Citeşte AICI detalii despre MOARTEA LUI STEVE JOBS, dar şi reacţiile internaţionale după această ştire

PRIMA POVESTE. Am renunţat la Colegiul Reed după primele şase luni. Totul a început înainte să mă nasc. Mama mea biologică era o studentă tânără şi nemăritată şi a decis să mă dea spre adopţie. Ea voia foarte mult să fiu adoptat de oameni care au terminat liceul şi facultatea. Iniţial, trebuiau să mă adopte un avocat şi soţia lui. Doar că s-au decis în ultimul moment că voiau o fată. Aşa că părinţii mei, care se aflau pe lista de aşteptare, au primit un telefon în mijlocul nopţii. "Sigur că vrem să îl adoptăm", a fost răspunsul lor. Însă, iniţial, mama mea biologică a refuzat să semneze actele de adopţie, pentru că aflase că nici viitorii mei părinţi nu terminaseră colegiul. Până la urmă, au convis-o, când i-au promis că eu voi merge la colegiu.

17 ani mai târziu, am mers, dar am ales un colegiu la fel de scump ca Stanford, iar părinţii mei, din clasa muncitoare, îşi dădeau toate economiile pe mine. După şase luni, am simţit că nu mă ajută la nimic colegiul. Nu ştiam ce vreau să fac cu viaţa mea şi nu ştiam cum mă poate ajuta colegiul să mă hotărăsc. Şi mai şi cheltuiam toate economiile pe care părinţii mei le făcuseră, de-a lungul vieţii. Aşa că am renunţat, sperând că totul va fi bine. A fost destul de înfricoşător, dar, privind înapoi, a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat. Am început să merg doar la orele care mă interesau.

Nu a fost totul boem. Nu aveam unde să dorm, aşa că dormeam pe jos, în camerele prietenilor. Returnam sticlele de Cola, care costau 5 cenţi, ca să am cu ce să-mi cumpăr de mâncare, şi mergeam 11 kilometri pe jos, în fiecare duminică, ca să iau o masă bună la templul budist Hare Krishna. De fapt, tot ceea ce am învăţat urmându-mi curiozitatea şi intuiţia s-a dovedit a fi de nepreţuit. Să vă dau un exemplu.

La Colegiul Reed se făceau unele dintre cele mai bune cursuri de caligrafie. Fiecare poster şi fiecare etichetă de pe fiecare raft din campus erau scrise frumos. Aşa că am urmat şi eu cursul. Am învăţat acolo despre fonturile cu serife, fără serife, despre spaţiile şi combinaţiile dintre litere etc. Mi s-a părut fascinant, dar nu i-am găsit o aplicaţie practică. Abia peste zece ani am găsit-o, când am inventat calculatorul Macintosh. Era primul calculator cu fonturi frumoase.

Şi,pentru că Windows a copiat Apple, probabil că niciun calculator nu ar fi avut aceste fonturi dacă nu aş fi urmat acel curs. Mi-a fost greu să fac această conexiune (n.r. colegiu-Macintosh) în studenţie, dar după zece ani totul a devenit clar.

Nu poţi face conexiuni dacă priveşti doar înainte, ci doar dacă priveşti înapoi. Trebuie să ai încredere că "punctele" se vor conecta la un moment dat, în viitor. Trebuie să ai încredere în ceva: în curaj, în destin, în viaţă, în karma, nu contează. Abordarea asta nu m-a trădat niciodată şi a făcut diferenţa în viaţa mea.



A DOUA POVESTE. A doua poveste este despre dragoste şi pierderi. Am aflat de tânăr ce îmi place să fac. Am fondat Apple, în garajul casei părinţilor mei, pe când aveam doar 20 de ani. Am lucrat din greu şi, în doar zece ani, Apple a ajuns să valoreze 2 miliarde de dolari şi să aibă 4.000 de angajaţi. Aveam 30 de ani şi tocmai lansasem calculatorul Macintosh, cu un an în urmă. Apoi, am fost dat afară.

Cum să fii dat afară de la o companie pe care tu ai fondat-o? Păi, pe măsură ce compania creştea, am angajat pe cineva despre care credeam că este talentat să conducă Apple, alături de mine. Timp de un an, totul a mers bine, dar apoi viziunile noastre despre viitor au început să difere, iar comitetul director i-a luat lui partea. Astfel, am fost dat afară. Tot ceea ce clădisem în întreaga viaţă a dispărut, era devastator.

Pentru câteva luni, nu am ştiut ce să fac. Simţeam că am dezamăgit generaţia de antreprenori dinaintea mea, că am pierdut bastonul de mareşal care-mi fusese dat. M-am întâlnit cu David Packard (n.r. co-fondator Hewlett-Packard) şi cu Bob Noyce (n.r. co-fondator Intel) şi mi-am cerut scuze că eşuasem atât de grav. Eram un eşec public şi chiar mă gândeam să plec din Silicon Valley (n.r. unde au sediul marile corporaţii tehnologice ale lumii). Dar, încet-încet, am început să realizez ceva: încă îmi plăcea ce făceam. Lucrurile la Apple nu se schimbaseră deloc, eram respins, dar încă eram îndrăgostit de tehnologie. Aşa că am luat-o de la capăt.

Nu mi-am dat seama pe moment, dar faptul că am fost dat afară de la Apple a fost unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat vreodată. Greutatea succesului a fost înlocuită de uşurinţa de a fi din nou începător, mai nesigur pe mine. Astfel, am intrat într-una dintre cele mai creative perioade ale vieţii mele.

În următorii cinci ani, am fondat două companii, NeXT şi Pixar, şi m-am îndrăgostit de o femeie extraordinară, care avea să devină soţia mea. Pixar a creat primul film animat din lume, Toy Story, şi acum este cel mai de succes studio pentru filme de animaţie din lume. În mod incredibil, Apple a cumpărat NeXT, aşa că eu m-am întors , iar tehnologia inventată la NeXT este sufletul renaşterii Apple.

Sunt aproape sigur că niciunul dintre aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat dacă nu aş fi fost dat afară de la Apple. A fost ca un medicament cu gust groaznic, dar de care pacientul avea nevoie. Uneori, viaţa te loveşte în cap cu o cărămidă. Nu-ţi pierde speranţa. Sunt convins că singurul lucru care m-a făcut să continui a fost că iubeam ceea ce făceam. Trebuie să aflaţi ce iubiţi şi ce vă place. Asta este valabil atât pentru viaţa profesională, cât şi pentru cea personală. Munca vă va ocupa o mare parte din viaţă şi singurul mod în care puteţi fi complet satisfăcuţi este să faceţi ceea ce consideraţi voi o meserie grozavă. Dacă n-aţi găsit-o încă, mai căutaţi, nu vă resemnaţi. La fel cum se întâmplă şi cu celelalte probleme de pe suflet, veţi şti când aţi găsit-o. Şi, la fel ca o relaţie, devine din ce în ce mai bună pe măsură ce trec anii. Aşa că trebuie să căutaţi ce vă place până găsiţi acest lucru. Nu vă resemnaţi!

A TREIA POVESTE. A treia poveste este despre moarte. Când aveam 17 ani, am citit ceva de genul: "Dacă trăieşti fiecare zi ca şi când ar fi ultima, într-o zi sigur vei avea dreptate". M-a marcat şi, de atunci, m-am uitat în oglindă în fiecare dimineaţă şi m-am întrebat: "Dacă azi ar fi ultima zi din viaţa mea, aş vrea să fac ceea ce fac acum?". Iar dacă răspunsul era "nu" pentru mai multe zile în şir, ştiam că trebuie să schimb ceva.

Faptul că am ştiut mereu că voi muri în curând este "unealta"care m-a ajutat să iau decizii importante în viaţă. Pentru că aproape totul - aşteptările, mândria, frica de ruşine sau eşec - sunt lucruri care pălesc în faţa morţii, lăsând loc doar pentru ceea ce este important. Faptul că îţi aduci aminte că vei muri este cea mai bună metodă pe care o cunosc eu de a evita capcana care te face să crezi că ai ceva de pierdut. Nu există niciun motiv pentru care să nu îţi urmezi inima.

Acum un an (n.r. în 2004), am fost diagnosticat cu cancer. Mi s-a făcut o tomografie la 7.30 dimineaţa, care indica în mod clar că am o tumoare pe pancreas. Nici nu ştiam ce este pancreasul. Doctorii mi-au spus că, aproape sigur, acest tip de cancer este incurabil şi că nu ar trebui să mă aştept să trăiesc mai mult de trei-şase luni. Doctorii m-au sfătuit să merg acasă şi să-mi fac ordine în treburi, ceea ce în limbajul medicilor înseamnă să te pregăteşti de moarte.

Înseamnă să încerci să le spui copiilor tăi, în doar câteva luni, tot ceea ce credeai că vei avea timp să le spui în zece ani. Înseamnă să te asiguri că totul este pregătit astfel încât să-i fie cât mai uşor posibil familiei tale. Înseamnă să-ţi iei la revedere.

Am trăit toată ziua cu acest diagnostic în minte. Totuşi, mai pe seară, am făcut o biopsie, adică doctorii mi-au băgat un endoscop pe gât, prin stomac şi intestine, mi-au băgat un ac în pancreas şi au scos câteva celule din tumoare. Eram sedat, dar soţia mea, care era acolo, mi-a spus că, în momentul în care s-au uitat la celule la microscop, doctorii au început să plângă, pentru că s-a dovedit că sufăr de o formă foarte rară de cancer pancreatic, care se vindecă prin operaţie. Am făcut operaţia, iar acum mă simt bine.

A fost momentul în care m-am aflat cel mai aproape de moarte şi sper să rămână aşa pentru următorii zeci de ani. Faptul că am trecut prin asta mă face să vă spun un lucru cu puţin mai multă siguranţă decât atunci când moartea era un doar concept.

Nimeni nu vrea să moară. Nici măcar oamenii care vor să ajungă în Rai nu vor să moară ca să ajungă acolo. Cu toate astea, moartea este destinaţia pe care o împărţim cu toţii. Nimeni nu a scăpat de ea. Şi aşa şi trebuie, pentru că Moartea este, foarte probabil, cea mai bună invenţie a Vieţii. Este agentul de schimbare a Vieţii. Ea îi "curăţă" pe cei bătrâni şi face loc pentru cei "noi". Deocamdată, cei "noi" sunteţi voi, dar într-o zi, nu foarte îndepărtată de cea de azi, veţi deveni treptat cei "vechi" şi veţi fi "curăţaţi". Îmi pare rău că sunt dramatic, dar cam aşa e.

Timpul vostru este limitat, aşa că nu-l irosiţi trăind în locul altcuiva. Nu fiţi prinşi în dogme, care înseamnă să trăiţi cu rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsaţi "zgomotul" creat de opiniile altora să vă distragă de la vocea voastră interioară. Şi, cel mai important, aveţi curajul să vă urmaţi inima şi intuiţia. Ele ştiu, cumva, ceea ce vreţi să deveniţi cu adevărat. Tot restul este secundar.

Când eram tânăr, exista o publicaţie uimitoare, numită "The Whole Earth Catalog" (Catalogul întregului Pământ), care era una dintre bibliile generaţiei mele. A fost creată de un tip pe nume Stewart Brand, aici în Menlo Park (n.r. aproape de Palo Alto, California), care a adus revista la viaţă cu ajutorul talentului său poetic. Asta se întâmpla prin anii '60, înainte să apară calculatoarele, aşa că totul era făcut cu ajutorul maşinilor de scris, al foarfecelor şi al camerelor foto polaroid. Revista era un fel de Google pe hârtie, 35 de ani înainte ca Google să apară. Era idealistă şi plină de "unelte" simple şi noţiuni extraordinare.

Stewart şi echipa lui au lansat câteva ediţii ale "The Whole Earth Catalog" şi, după ce revista şi-a urmat cursul, au lansat un ultim număr. Era mijlocul anilor '70 şi eu eram de vârsta voastră. Pe coperta patru a ultimului număr, era o fotografie cu un drum de ţară, la răsărit. Sub fotografie, erau cuvintele: "Rămâneţi Flămânzi. Rămâneţi Nebuni". Era mesajul lor de rămas bun, înainte de a se închide. Mereu mi-am dorit acelaşi lucru pentru mine. Iar acum, când absolviţi şi o luaţi de la început, vă doresc asta şi vouă.

Rămâneţi Flămânzi. Rămâneţi Nebuni.

Vă mulţumesc foarte mult tuturor.

joi, 6 octombrie 2011

Mărturie cutremurătoare a femeii ucise de propriul fiu la Iaşi: „E crucea noastră!“ FOTOGALERIE

Mărturie cutremurătoare a femeii ucise de propriul fiu la Iaşi: „E crucea noastră!“ FOTOGALERIE

Ziua in care cerul isi deschide larg portile ....




Luminita T,Lumy cum ii ziceam noi a fost un om cu o inima mare,pe cat era de mica de statura pe atat era de inimoasa.....raman antologice momentele in care lucram impreuna la cota de lapte in 2006 si eram 20 de persoane intr-un birou de 10-12 metri patrati,cu 4-5 calculatoare la care lucram prin rotatie si in 2 schimburi....si il ridica de pe scaun pe colegul nostru,Iancu spunandu-i ''Baietica,asta e locul meu''....iar Iancu cu calmu-i binecunoscut ii zambea si-i raspunde,''in regula sefa....data viitoare nu o sa ma mai asez pe acest loc''.
Era toata numai suflet si il idolatriza pe Catalin,pe baiatul ei,Silviu !.
Mi-e greu sa accept ca Lumy nu mai e printre noi,....chiar daca intre timp se transferase la Iasi,mai discutam uneori pe facebook sau pe mess...o iubea extraordinar de mult pe Andreea-Bianca,fiica mea cea mare ...iar cand eu si celalalt coleg ,Irinel am devenit parintii fetitelor pe care le avem acum,eu tata la 43 de ani ,Iri mai tanar,tatic la 37 de ani,replica ei plina de umor a fost urmatoarea:(la telefon mi-a zis, cand a sunat sa ma felicite ca nascuse Camelia)....'' Bravo,imi place de voi astia de la Regiunea Constanta,nu prea va lasati nevestele in pace noaptea...v-ati pus pe treaba...!!!
De ce a avut parte de un astfel de destin Lumy....habar nu am si nici nu incerc sa imi explic,poate doar Bunul Dumnezeu stie...stiu doar ca noi o sa ne amintim de ea ca de un om inimos ,cu o ambitie iesita din comun si cu o dragoste imensa fata de copilul ei....copil care se vede are grave probleme de sanatate si daca se va dovedi ca are totusi discernamant....va avea de purtat pe langa crucea lui.....povara a inca doua cruci.
Ma rog pentru sufletul ei si al mamei sale ....si pentru sotul ei Minel.....sa reuseasca sa treaca ,candva peste toate astea....si mai ales sa poata ierta !!!!
Dumnezeu Sa Te Ierte Si Sa Te odihneasca-n Pace,Lumy !!!!



joi, 29 septembrie 2011

Amintirile te pot imbogati...sau te pot dobora.....

Uneori...imi vin in minte si totul se deruleaza mai lent sau mai rapid....ca intr-un film....pe care-l vizionez...la cinema.
Alteori.....sunt estompate...vin ca niste franturi.....si pleaca la fel de repede cum au venit........daca sunt neplacute....le alung ca pe niste cosmaruri....nu ne place sa ne amintim...decat ceea ce a fost frumos...personal,aici cred ca gresesc....e bine sa-mi amintesc intamplarile frumoase....ele imi fac prezentul frumos.....magic..uneori...dar sa le alung pe cele urate,cred....ca e o prostie.
Marele pret al suferintei(al suferintelor)...este ca te face(fac)...mai tare,altfel scris....tot ceea ce nu te doboara....te face mai puternic....!
Am invatat,fara a avea pretentia ca sunt vreun intelept.....ca ceea ce pentru mine e bine....pentru cel de langa mine....poate fi rau.....suntem diferiti si probabil ca acesta este motivul pentru care suntem frumosi....sau si de asta Dumnezeu ne iubeste.
Inca mai invat si inca mai trebuie...''sa lucrez''...sa-i accept pe cei din jurul meu,chiar si atunci cand premeditat sau nu,imi fac rau.....invata,fara a realiza mari progrese...ca oamenii cu care vin ''in contact''....zi de zi,sunt ceea ce sunt si ca a incerca sa-i schimb este o mare imbecilitate.
Mi-e greu sa accept rautatea si prostia....dar si aici pot fi subiectiv....de unde stiu eu cine e prost(desi se vede uneori si de pe PLUTO) sau cine e rau....desi rautatea lor ma loveste din plin.
Incerc sa nu judec....pentru ca cine judeca....va fi judecat...tot din aceleasi considerente....nu umilesc,nu dispretuiesc,nu din teama ca voi fi umilit sau dispretuit de zeci de mii de ori mai mult....din nefericire,am in jurul meu specimene,pentru care dispretul este insasi ratiunea lor de a exista.....dar ii ignor....de ce?.....pentru ca nu merita sa le accept rautatile...ceea ce gandesc si transmit,se intoarce impotriva lor ca un bumerang...!
Incerc sa invat din experimentele esuate....imi impun sa gandesc pozitiv si sa imprastii in jurul meu lumina...nu ceata gri,densa !!!!!!!!!!!!
Sunt un tip suficient de bogat....pentru ca de-a lungul anilor am acumulat amintiri....cele dureroase......revin uneori....cand nu revin....pot contempla....cicatricile....care au ramas intacte....unele inca mai sangereaza....dar din ele am invatat ca oricat de greu mi-ar fi si oricat de sfasiat mi-ar fi sufletul....voi gasi in interiorul meu.....resursele de a merge mai departe.
Nu ma mai agit sa fiu pe placul celor din jur....e o risipa inutila de energie.....cei care se poarta urat cu mine sunt de fapt niste nefericiti cu sufletele amputate de suferinta...au mare nevoie de ajutor.....dar numai de ei depinde sa gaseasca in interior....rezervoarele de iubire....e problema lor si numai a lor.....eu nu-i pot ajuta,desi uneori....mi-as dori sa-i pot ajuta.
Suntem ceea ce suntem si nimeni si nimic nu poate schimba acest lucru....sau daca acceptam provocarea....de a incerca sa ne schimbam....asta presupune sa ne abandonam propriul ego.....si sa ne dedicam iubirii.....fata de Dumnezeu...sau fata de cei din jur......sa iubesti,fara sa astepti nimic in schimb....poate fi imposibil....dar cred ca in final....depinde numai de tine sa iti iasa....de puterea ta interioara.
Vara ,s-a dus.....vacanta a trecut.....ca si cum ar fi fost o adiere de vant.....intr-o dimineata torida de vara...cand briza marii mangaie asfaltul incins....a fost o vacanta frumoasa....care ar fi putut fi mult mai frumoasa si mai reusita......dar..... a trecut.
Cand iubesti pe cineva......trebuie sa il lasi sa plece oricat de mult ti-ar sfasia sufletul plecarea lui(ei).....daca ''e scris''....sa fie al tau,se va intoarce intr-un final....la tine....daca nu se va mai intoarce.....inseamna ca nu a fost sa fie al tau(a ta).
Nu judec pe nimeni,nu reprosez nimanui nimic......daca un lucru nu ti-a iesit asa cum ti-ai fi dorit....nu cauta vinovati.....nu te invinovati....asa a fost sa se intample....asa a fost scris...sa fie !!!!
Pare o fatalitate......suna a fatalitate......dar la ce iti foloseste sa te lamentezi ??????cum vei putea merge mai departe....daca tu nu reusesti...sa faci nici macar jumatate de pas....in fata !!!!

Indiferent ceea ce s-ar fi intamplat in trecutul tau......iarta-i pe ceilalti......dar mai ales......IARTA-TE PE TINE !!!!!

sâmbătă, 24 septembrie 2011

duminică, 21 august 2011

ELLADA.....venim catre tine....,



Mult a fost....putin a mai ramas.....am intrat in vacanta...si plec ...plecam ,de fapt...mergem sa o vedem pe Florence,mireasa.
Maine si poimaine....foarte putin sau deloc,pe facebook...si in general...la laptop / computer....ma odihnesc....pentru ca ma asteapta drum lung....!
Nu cred ca o sa-mi fie dor de voi...de prietenii mei virtuali...pentru ca o sa va port pe toti in inima mea...deci va iau cu mine....alaturi de cei mai dragi membri ai familiei mele....care din motive obiective...nu vor putea sa ne insoteasca in aceasta minunata calatorie.
Va povestesc YO,la intoarcere cum a fost...din cate stiu(tot de la un grec,cu care sunt prieten pe facebook si nu numai..)....grecii stiu sa se distreze,fac nunti mishto'...si mai ales sunt relaxatzi si shtiu..'' a se distra''.
Va pup,va salut respectuos si sa ne-auzim cu bine,saptamana viitoare.
Sa fiti iubiti de cine vreti voi...si mai ales...sa iubiti pe cine vreti voi...numai sa iubiti !!!!

Julio Iglesias Music Playlist, Julio Iglesias Songs at uWall.tv a Wall of Music

Julio Iglesias Music Playlist, Julio Iglesias Songs at uWall.tv a Wall of Music

miercuri, 10 august 2011

Daca.....destinul,sau poate chiar viata

.....mi-ar mai oferi sansa de a reseta contoru' anilor pe care i-am irosit,atunci,cu siguranta......
Nu m-as mai agita atat de mult,pentru ce va fi maine,cum am facut pana deúnăzi ....m-as bucura de fiecare clipa pe care am primit-o ca pe un dar divin.
Probabil ca as mai repeta o mica parte din greselile pe care le-am facut pana acum,pentru ca din ele am invatat si m-au ajutat sa cresc...profesional si mai ales..uman.
As fi mult mai atent la cei care ma inconjoara,i-as iubi,pe toti neconditionat,fara sa ma gandesc nici o clipa ca mi-ar putea intoarce ,vreunul / vreuna dintre ei,iubirea.....as zambi in fiecare clipa si nu as mai lasa sa-mi scape nici o drumetie /calatorie,ocazie de a explora locuri noi....nici o aniversare la care sa nu merg si unde sa nu fac totul pentru a ma simti bine.
As alege cu siguranta,sa ma nasc in aceiasi familie,sa am aceiasi parinti,pe care din fericire,inca ii mai am... si cu siguranta as alege sa imi impart viata cu Camelia si sa fiu tatal celor 2 fete minunate pe care le am.
Cred ca as alege sa imi petrec copilaria si adolescenta in Babeniul meu drag,satul,cufundat intre dealurile plina de livezi si paduri din zona Buzaului....mi-as selecta cu mult mai multa atentie prietenii si cu siguranta ca as fi mult mai atent sa nu-i mai ranesc si sa le produc suferinta celor care m-au iubit si care mi-au dorit binele si pe care brutal i-am inlaturat din viata mea alegand sa ma inconjur de pseudoprieteni....care in final mi-au demonstrat ca atunci cand ranesti pe cineva care te iubeste....iti primesti mai devreme sau mai tarziu rasplata pentru relele pe care cu sau fara voia ta le-ai comis !!!!
Cred ca as alege sa am aceiasi profesie,sau poate ca m-as dedica vechii mele iubiri pentru flori si m-ar reorienta catre Floriculutura,cum a facut ,Camelia.
As alege sa traiesc tot undeva la mal de mare,pentru ca marea, am iubit-o din prima clipa,chiar daca la inceput am confundat-o cu Lacul Siutghiol,spre mare disperare a Cameliei si in hohotele nestavilite de ras ale lui Claudiu(cumnatu' meu).
M-as bucura mai mult de ceea ce imi aduce AZI si nu as da doi bani pe trecut si pe ce imi va oferi MAINE.....pentru ca viata se traieste.....acum / aici sunt ''in direct''...cum se spune....am legatura.
Cu siguranta ,mi-as trai viata ca pe o calatorie splendida.....ca pe un drum plin de lucruri frumoase....la capatul caruia...chiar atunci cand ar fi sa se sfarseasca,calatoria sa zambesc pentru toate lucrurile frumoase pe care le-am trait....alaturi de oamenii minunati pe care i-am intalnit si care m-au insotit in aceasta minunata calatorie care este viata.
Cum viata nu imi va mai oferi o a doua sansa....o sa incep sa traiesc...''de ieri''....pentru ca fiecare clipa pe care o traiesc,este unica si irepetabila.

Sa aveti o vara minunata(ma rog,ce a mai ramas din ea ) !!!

duminică, 7 august 2011

PERFECT SUNSET 30min (Full HD 1080p)

August, ultimele zile de canicula,


A trecut Schimbarea la fata.....se apropie Sf MARIA,se simte....canicula nu mai are aceiasi forta...serile iti mangaie cu racoarea lor obrajii.
E luna vacantelor....unii si-au epuizat vacanta si se pregatesc sa plece din tara...sa se reintoarca la locurile de munca,acolo unde acum pentru ei ...e acasa.
Patria e acolo unde te simti cel mai bine,suna un dicton latin.
Mai am inca 2 saptamani de munca dupa care in ultima saptamana a lui august ma indrept catre vechea ELADA,catre taramul zeilor,Grecia.
Mi-o amintesc pe Florence,de cand sora mea a venit cu ea de la maternitate,un ghemotoc mic de carne infasurat in scutece,creola la fata ,cu tenul mult prea masliniu,fata de al nostru ''al arienilor'' din neamu' lu' Toma Stanchii.
Era atat de cuminte,nu plangea aproape deloc...iar cu trecerea anilor devenea tot mai draguta si mai ales desteapta....!
Semana pe la vreo 3-4 ani cu papusile acelea chinezesti si avea(si inca sper ca mai are) o minte brici.
De foarte multe ori ii inhiba pe cei mai mari cu intrebarile ''de baraj'' pe care le punea....prietenii mei ma rugau,cand veneau in vizita pe la mine,sa nu-i mai las singuri cu ea chiar nici pentru 10 minute,pentru ca dupa ce ii intreba cum ii cheama.....ii studia pret de cateva minute dupa care urma invariabil intrebarea ...care de cele mai multe ori ii bloca...erau disperati saracii...ma rugau...''Sorine,trimite-o ma p'asta in camera ei sa se joace cu papusile,de unde dracu scoate frate,intrebarile astea''???
Nici eu nu am scapat de aciditatea replicilor ei.....am enervat-o odata...eram student si eu dehhhhhhhhhhhh si nu stiu ce m-a intrebat ...nu a fost tocmai satisfacuta de acuratetea raspunsului si nu imi mai amintesc ce mi-a replicat..stiu doar ca i-am raspuns''ei asta-i buna si eu mi-ash fi dorit sa devina astronaut,dar se pare ca nu mi-a reushit''....m-a masurat pret de cateva secunde si a urmat invariabil replica plina cu acid sulfuric ''auzi mai NENE(asa imi zice si acum)...stii ce nu pricep eu, ce ar putea sa faca,un vacar (eram student la Zootehnie),ca tine pe Marte...''
Antologica,ramane intamplarea cand sora mea si cumnatu' meu care era topograf_geolog_geodez,au luat-o cu ei in tara,''in teren''.....nu se simtea tocmai bine si au dus-o la medic,medicul vazand cat e de isteata a mai tinut-o cateva zeci de minute si dupa consult,la el in cabinet,neinspirat fiind numai el cu asistenta si FLO,nepoata-mea de fata,cred ca i-a bagat mana sub halat asistentei...ce a urmat nu e greu de descris....a plecat cu sora mea (matusha,nu mama ei) si nu prea a vorbit tot drumu pana acasa.
Odata ajunsa acasa a inceput rechizitoriul;''Mama Neia,nenea dr si asistenta sunt casatoriti legal(sora mea a paralizat,cam intuia ce urmeaza)?...nu cred,ii raspunde...ei bine te rog sa-i transmiti lu' nenea dr ca pe viitor sa nu-si mai bage mainile sub halatu d-nei asistente,mai ales cand sunt copii de fata''..!
Cam asta era,FLORENCE,copila....anii au trecut,acum e stabilita prin Grecia....mergem sa o vedem mireasa....o sa va povestesc la intoarcere,cum a fost....ce e pe acolo...tot la intoarcere o sa va povestesc si daca ma mai tem de greci,atunci cand fac daruri....glumesc,desigur.
Se apropie toamna......o simt...vine..cu siguranta,ca imi va lipsi vara chiar si cu zilele ei caniculare...vara ramane anotimpul meu preferat....imi aminteste de vacanta...de soare....de pofta de viata. !!!!

Armik - Love Letters

luni, 1 august 2011

De pe facebook....adunate.

In viaţa ta, oamenii vor veni şi vor pleca.
Unii se vor purta frumos cu tine.
Alţii se vor purta urât.
Vei accepta iubirea care ţi se oferă şi vei privi lipsa de iubire drept ceea ce este: un strigăt de ajutor al cuiva care suferă.
Îi vei încuraja pe alţii să găsească şi ei Sursa Iubirii înăuntru - aşa cum ai făcut şi tu - ştiind prea bine că nu le poţi rezolva micile probleme.


L-am citit azi pe pagina principala ,Facebook,postat de prietena mea Cretu Andreea,mi-a placut si il impart cu voi,putinii dar minunatii mei cititori...:)

Relax - Buddhist Meditation Music - Zen Garden - Kokin Gumi

Relaxation Meditation Nature Sounds

Amazon Rainforest Relaxation Video

luni, 25 iulie 2011

Aminteste-ti ca esti.....unic ,




E vara,sfarsit de Iulie,se apropie si August,ultima luna de vara.....soarele arde ucigator....briza adie rar si anemic.
Trece si vara....prea repede,parca....timpul e comprimat,daca a trecut ziua de azi,luni,inceputul saptamanii...maine e deja vineri....atat de rapid se deruleaza totul.
Week-end-ul care a trecut am fost plecat in vizita ,in judet....pe la Manastiri,am vizitat DERVENTUL,un minunat colt de lume,un loc unde Divinitatea iti mangaie obrazul si parca te saruta pe frunte.
E atata liniste si totul pare incremenit in loc,nimic din agitatia nebuna a orasului, a lumii in care traim.
Ceea ce am simtit nu poate fi descris in cuvinte si nici nu e recomandat,cine nu simte,ma poate cataloga foarte usor ca fanatic religios,desi intre noi fie vorba,nu e treaba mea ce gandesc altii despre mine.
Probabil ca odata cu trecerea anilor,ma linistesc,evit sa folosesc,cuvantul intelept...nu mai pun absolut deloc pret pe ceea ce cred '' verisorii ''despre mine,de la Vladica la Opinca,e problema lor ,ii las, sa isi consume frustrarile,fiecare e liber sa aleaga ce face si mai ales cum se simte.
Eu ar trebui sa-mi reamintesc de fiecare data ca sunt unic, NU,nu m-a parasit modestia fiecare dintre noi suntem un unicat in felul nostru,nu mai exista o alta copie a noastra niciunde in lumea asta,tot asa cum nu poti identifica doua persoane care au amprentele digitale identice sau ca sa folosesc un exemplu din lumea necuvantatoarelor,tot asa cum desenul de pe epiderma a doua zebre nu este identic.
Daca nu reusesc,sa realizez eu asta nimeni altcineva nu o va face,acesta este si motivul pentru care de fiecare data incerc sa imi incurajez fetele si sa ma bucur de fiecare reusita a lor oricat de mica ar fi,incerc sa le insuflu incredere in ele,sa realizeze cat de minunate sunt,sa tina fruntea sus si sa priveasca zilele care vin ca pe un dar si viata ca pe o experienta deosebita,un lucru frumos,de care nu trebuie sa se teama.
Am uitat sa ne mai bucuram de rasaritul soarelui,nu mai avem timp sa ne oprim sa ascultam picaturile de ploaie atunci cand dupa o zi torida cum e aceasta,vine ploaia rece de vara ca o binecuvantare,alergam ca nebunii dupa acumulari materiale,fara a realiza ca la fel cum noi suntem unici si ziua de azi este unica si irepetabila,ca niciodata nu mai avem sansa de a ne intalni cu ziua de azi,suntem prea preocupati sa avem,sa ne imbuibam,fara sa realizam ca nu aceasta este calea spre fericire,fara sa intelegem ca ne trebuie foarte putin pentru a fi fericiti.
De fapt cred ca am mai scris-o si cu riscu' de a ma repeta o sa o mai scriu inca odata(mai ales ca nu imi apartine,incerc sa citez din memorie)....ce este de fapt viata aceasta decat nu o goana nebuna in care incercam sa o luam unii inaintea celorlalti.
Si in aceasta goana nebuna....nu realizam ca suntem unici,copiii minunati ai aceluiasi Dumnezeu si omitem esentialul...uitam sa traim,azi,aici ,acum !!!!
Nu realizam ca maine e atat de departe...asa ca omule,opreste-te pentru o clipa si fa-ti timp sa traiesti macar cate clipe numai cu tine,numai ale tale ,numai pentru tine.
Curaj,incearca,vei vedea ca nu e greu !!!!!!!!!!!!!!!!

vineri, 22 iulie 2011

Iesind cu o ......ALTA FEMEIE !!!



Cu putin timp in urma am iesit cu 'o alta femeie', in realitate

fusese ideea sotiei mele.

'Tu stii ca o iubesti !' - imi zise intr-o zi, luandu-ma prin

surprindere.
'Viata este foarte scurta, dedica-i timp '...
- 'Dar eu te iubesc pe tine ', am protestat.
-'Stiu, dar o iubesti si pe Ea, deasemenea'.
Cealalta femeie pe care sotia mea dorea sa o vizitez era Mama mea,
vaduva de niste ani, dar serviciul si copiii mei faceau ca sa o
vizitez numai ocazional.
In seara asta am chemat-o sa o invit la cina si la film.
- 'Ce s-a intamplat ? Esti bine ?' m-a intrebat,
Mama mea este tipul de femeie pe care, o chemare seara tarziu,
noaptea, sau o invitatie surpriza este un indiciu de veste rea.
- 'Am crezut ca ar fi placut sa petrec ceva timp cu Tine'....
Am raspuns,
'amandoi, singuri...ce parere ai?
Reflectand un moment la asta, zise:
- 'Mi-ar place foarte mult'...
Vinerea asta, in timp ce conduceam, dupa serviciu, sa o iau, ma
simteam nervos, nervozitatea care precede o intalnire...
Si, pentru Dumnezeu !, cand sosi la casa ei, am vazut ca si Ea era
foarte emotionata !
Ma astepta in poarta, imbracata in vechiul ei palton, isi incretise
parul si imbracase o rochie cu care sarbatorise ultima aniversare de
nunta, fata ei radea si iradia lumina ca un inger.
'Le-am spus prietenelor mele ca o sa ies cu fiul meu si au fost foarte

emotionate. - imi povesti urcand in masina.

Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor.

Mama mea se sprijini de bratul meu ca si cum era 'Prima Doamna a

Natiunii'.

Cand ne-am asezat a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai

figurile mari.

Pe la mijlocul intrarilor, mi-am ridicat privirea spre ea, Mama

mea,asezata pe partea cealalta a

mesei, doar ma privea. Un suras

nostalgic se vedea pe buzele ei.

-'Cand erai micut, eu eram cea care iti citea meniul. Iti amintesti?'.

- 'Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiti sa-ti inapoiez

favoarea', am raspuns.

In timpul cinei am avut o conversatie agreabila, nimic extraordinar,

doar ne-am pus la zi unul cu viata celuilalt. Am vorbit atata, ca am

pierdut filmul.

- 'Voi iesi cu tine altadata, dar numai daca ma lasi sa te invit eu',

spuse mama mea.

Cand am dus-o acasa imi parea rau ca ne desparteam, am sarutat-o, am

imbratisat-o si i-am spus cat o iubesc.

- 'Cum a fost intalnirea?' a vrut sa stie sotia mea cand m-am intors

in noaptea aceea.

- 'Foarte placuta, iti multumesc', am privit-o recunoscator

spunandu-i, mult mai mult decat mi-am imaginat'.

Cateva zile mai tarziu Mama mea muri de un infarct , totul a fost atat

de rapid, ca nu am putut face nimic.

Dupa putin timp am primit un

plic dela restaurantul unde cinasem cu Mama.

Continea o nota care spunea :

Cina este platita anticipat, eram aproape sigura ca nu voi putea fi

aici, oricum am platit pentru tine si sotia ta.....,

niciodata nu vei putea intelege ce a insemnat noaptea aceea pentru

mine.... TE IUBESC !

Mama ta.

In acest moment am inteles importanta de a spune la timp TE IUBESC si

sa le dam fiintelor noastre dragi spatiul pe care il merita.

Nimic in viata nu este mai important decat Dumnezeu si Familia ta,

da-le timp pentru ca ei nu pot astepta.

Daca Mama ta traieste....distreaz-o !

Daca nu....aminteste-ti-o !

Daca ai Mama....retrimite aceasta postare,pe care si eu am primit-o la randu-mi pe e-mail,astfel incat sa faci reactioneze pe cineva care a uitat putin aceasta fiinta minunata care este MAMA.
Si aminteste-ti mereu !
Dumnezeu iarta, dar Timpul nu iarta niciodata.

NICI NU SE POATE INTOARCE

!!!!!!

duminică, 10 iulie 2011

Iarba verde de acasa,de la BABENI !

Mintea, e un loc in sine si poate fi un paradis sau un iad !

Nu am mai postat de mult timp. Unu' din baietii veseli cu care imi impart birou,incercand sa-i explice celuilalt ce si cum e cu postare pe blog...ii spune ''...el e cu latratu' Lale...eu nu le am cu astea..''
E si asta un mod de a complimenta pe cineva,deci multumesc,juri...tu nici macar sa latri nu poti...dar sa lasam oamenii sa se manifeste in continuare cum cred ca e mai bine si sa trecem(trec) la ale noastre(ale mele).
Am avut de efectuat inca 6 zile din concediu de odihna,restanta de anul trecut,astfel ca la un sfarsit de saptamana intr-o Duminica dimineata mi-am luat fetele,ne-am urcat in Anemona si am plecat catre BABENI-ul meu drag.
Ne-a intampinat cu adevarate zile de toamna,mohorata.....a plouat neincetat cat am stat acolo,totul culminand cu o noapte de Miercuri-Joi cand a plouat toata noaptea,mocaneste....sacaitor,astfel ca Joi dimineata pe la ora 08.10' a trebuit sa plecam pentru ca nu mai era de stat.
In rest a fost o minivacanta placuta,m-am odihnit,fetele s-au bucurat de aerul curat de munte(satul este inconjurat de paduri,iar aerul e o minune)....Rebecca,s-a jucat cu puisorii de gaina,a vazut celelalte oratanii din curtea bunicilor,a rupt florile din gradina inunadata de flori a mamei mele,am mancat sanatos....si cred ca ne-a priit tuturor.
Miercuri,29 Iunie,de Sfintii Apostoli ''Petru si Pavel'',am mers la Biserica din sat,unde Silvia,nepoata mea,fata surorii care a decedat acum 10 ani,Pavelina,i-a facut parastas,am tinut de coliva,am realizat ca desi au trecut 10 ani,rana e inca profunda si sangereaza.....cred ca numai cine a pierdut pe cine atat de drag si apropiat poate intelege.
L-am vazut pe TATA ,care la cei 86 de ani ai sai inca se tine bine,dar care m-a facut sa lacrimez atunci cand am constat ca are momente temporare cand nu ma mai recunoaste si cand ma confunda cu unu dintre nepotii lui care au decedat ,nu cu mult timp in urma.
E semna,ca tatal meu nu mai este taticu' pe care il stiam din copilaria mea,ca timpul trece ireversibil si ca tocmai de aceea trebuie sa pretuiesc fiecare clipa pe care o traiesc,ca pe un dar.
Trebuie sa ne bucuram de ceea ce avem si sa ne concentram pe lucrurile simple,sa fim recunoscatori ca ne bucuram de o sanatate buna,ca avem un job,ca putem invata din fiecare experienta pe care viata ne-o scoate in cale.
Am vazut-o si pe MAMA,cea vesnic agitata si in continua miscare,care nu mai pridideste sa le satisfaca mofturile si doleantele tuturor nepoatelor / stranepoatelor,care se agita si isi faci griji pentru toti si din orice fleac....numai pentru ea nu are timp niciodata.
Am invatat inca odata din reuniunea de familie,am invatat sa ma detasez si sa ma focusez pe problemele care conteaza cu adevarat pentru mine si sa evit persoanele toxice.
Concluzionand a fost o minivacanta reusita.

sâmbătă, 4 iunie 2011

Scoica mica,sau fata de la Mare !


Eram încă la sat , la o șuetă cu vecinul meu trecut de 70 de ani pe care l-am întrebat dacă regretă ceva din ceea ce trăise până atunci;
 Mi-a răspuns nostalgic;
Dorine,nu regret nimic....poate doar că nu mi-am trăit fiecare zi la maxim!

 Altă dată l-am întrebat dacă nu și-ar fi dorit să fie un om bogat.
 Mi-a oferit același răspuns plin de înțelepciune...Dorine,eu sunt un om foarte bogat pentru că am foarte multe amintiri !!!!

 De aceea am divagat și eu...de la subiect....încep să mă simt din ce în ce mai bogat pentru că de-a lungul vieții mele de până acum am acumulat amintiri frumoase , pe cele urâte le-am aruncat de mult peste bord.

 Să mă reîntorc în timp;
 Dacă închid ochii,pot vedea cu claritate ceea ce e acum doar o amintire.
 Parcă o văd când a venit prima oară la noi în camera de cămin ,(eram în anul II de facultate și ea era ''boboacă ‘’ în anul I la Horticultură ) însoțită de Ramona,colegă ei de grupă.
 Ceea ce te frapa la început când o priveai erau ochii ei mari și rotunzi(aceiași ochi,pe care i-a moștenit și Rebecca)și zâmbetul pe care îl afișa permanent , râdea de fiecare data la poantele pe care le făceam eu sau Walter,colegul meu de camera , dar nu vorbea deloc ,absolut deloc , lucru îngrijorător pentru o fată / femeie.

 Au trecut atât de repede anii , fata cu ochii mari a devenit după  4 ani de relație,jumătatea mea,apoi mama fetelor mele,iar în septembrie , se împlinesc 17 ani de căsnicie și 19 ani de când suntem împreună , o viațăde om.
 Locuia în căminul facultății de horticultură împreună cu alte doua  constănțence de-ale ei,una dintre ele îi era chiar vecină , locuia chiar pe aceiași scară cu ea,se știau din copilărie.
 Colegii le numeau simplu scoicile,dat fiind că celelalte erau cu un an mai mari,ele erau scoica mare (Corina) și scoica mijlocie (Manuela) , Camelia mea era scoica mică.
 Anul în care am intrat eu la facultatea a făcut ca la noi în an să fie cele mai frumoase fete,anul în care a intrat ea raportul de forțe s-a schimbat în favoarea horticulturii,erau într-adevăr o mulțime de fete frumoase,care mai de care mai aranjate și de condiție așa-zis superioară.
 Câteva dintre ele printre care și Camelia mea,impresionau prin simplitate și modestie și mai ales prin ceea ce aveau în cap ,adică ,creier.
 Îmi amintesc și acum ca  la laboratoarele de Biochimie,profesoara,altfel foarte exigentă o privea admirativ când rezolva la tablă problemele cu formule care încăpeau pe un cearceaf , sunt întâmplări pe care le-am auzit povestite de la colegii ei,Camelia mea,e modestă,nu-i place niciodată să fie lăudată în față...și e ușor introvertită....cine nu o cunoaște...o consideră chiar că e cu ''nasu' pe sus''.
 Cred că ceea ce ne-a apropriat printre altele a fost și faptul că nu făceam parte din grupul ''elitelor,pentru care a avea bani,tzoale și a epata... însemna totu' '' !!!!
 Aceia ,erau bazații , invidiați de foarte mulți dintre colegii noștri,mai puțin de mine,întotdeauna,i-am privit cu înțelegere ,oricât de mulți bani ar fi avut , dacă îi lasă-i  fără ''malaiu' trimis de mami  de acasă mureau încet , sigur,nu se  descurcau , pentru ei  foarte important  era ceea ce hotărau cei care-i  sponsorizau,ori  pe mine asta  mă scotea din minți pur  simplu.
 Ne-am împrietenit.....ne-am iubit ,  ne  iubim....am trăit  clipele minunate ale studenției.....am suferit la eșecurile fiecăruia dintre noi....ne-am unit destinele in fata   Domnului.....am început totul de la zero absolut fără ca nimeni să ne ofere măcar o papiotă de ață sau un chibrit , ‘’două nevoi ‘’ pornite în viață să înfrunte furtunile.
 Și nu au fost puține, furtunile , au fost anii de început,când toți ''familistii cu căsnicii ratate,familistele cu ochii învinețiți de  ‘’dragostea domestică'' ne ofereau ''tablete de stil de viață'',ani în care fiecare se considera îndreptățit să te judece și să hotărască pentru tine , fără a te ajuta cu nimic în schimb , ani grei , dar peste care am trecut , cu lacrimi,cu amărăciune și desnadejde.
 Am tremurat la gândul că nu vom putea avea copiii nostril , îmi amintesc și acum ce îmi spunea gazda de la Credința,Mama Mărioara(o femeie cu un suflet bun ca pâinea caldă,pe care am considerat-o și o consider ca fiind a doua mea MAMĂ)....''Domnu inginer,dumneata ești topit după copii și faptu' că ți-i dorești cu atâta disperare ,e posibil să determine toate problemele pe care le are Doamna,dumneata te joci și iubești toți copii ăștia din sat,de ce nu ești și dumneata mai rezervat un pic''....mă amuza teribil ceea ce îmi spunea,copiii dacă îi iubești , îi iubești pe toți la fel ,indiferent dacă e Ștefănel,baiatu' îngrijitorului de la Credința,sau Irinuca lu' Moni și a lu Iri' !!!
 Un copil,e un copil.....și de aceea trebuie iubit necondiționat.
 Am trăit alături de Camelia mea,bucuria venirii pe lume,în martie 1999,a SuperScumpicii noastre dragi și minunate,ANDREEA-BIANCA,apoi în mai 2011 a minunii mici , REBECCA-IOANA,copii care ne-au umplut sufletele de bucurie și ne-au făcut și ne fac viața minunată.
 Am trăit bucurii care nu pot fi descrise în cuvinte și drame care ne-au făcut sufletul franjuri , am căzut , ne-am ridicat,ne-am scuturat de suferința...și am mers mai departe.
 Ceea ce a oferit durabilitate relației noastre a fost faptul,că nu am făcut decât ceea ce am crezut și am simțit noi că e bine pentru noi , am trecut peste ''sfaturile pretioase'' venite de la cei din jur , am trecut peste amărăciunea provocată de mizeriile celor pe care îi credeam apropiați , dar care nu ne-au fost alături decât atunci când ne era bine și când aveam ce să le oferim,asta este una dintre erorile majore pe care le-am comis , am avut senzația că dacă împart cu ei binele,mă vor sprijini moral atunci când o să-mi fie greu , dar viața mi-a demonstrat ca  ''nimeni nu-l iubește pe cel invins'' si  atunci am lăsat timpul   care a rezolvat totul.
 Azi nu stiu daca mă pot lauda  cu foarte  multi prieteni,probabil  am câțiva dar buni.....celorlalți nu le doresc decât  le fie bine...  nimic  mult...nu au însemnat nimic pentru ...nici măcar nu îmi îmbogățesc  prin amintirea lor.
  Pe 10 IUNIE ,scoica mica ,mai adauga o perla in siragul pe care-l poarta la gat, fiind scoica nu poate produce decat perle
 Ei  dedic  postare,nu o sa-I spun ca o iubesc,pentru ca  știe , simte   fiecare zi (chiar si  când sunt  extrem de pisălog, tot din prea multa  dragoste cred ca o fac  :) !!!!
 O  scriu doar de ce sunt recunoscător pentru ca   face  din parte din viata mea de aprope 2 decenii:
-  sunt recunoscător pentru ca  ești  mama fetelor  mele minunate,REBECCA-IOANA si  ANDREEA-BIANCA, pentru ca   mi- oferit 2 nestemate cu care ar fi madru orice tătic de pe mapamond.
- te iubesc,pentru  ești calma si   răbdătoare,pentru ca in toți acești ani m-ai  suportat cu toate bunele si  relele mele, ce sa-I faci , nimeni nu e perfect.
 _îți  sunt recunoscator pentru  ca ai  adus echilibru in viata mea si in    familia noastră, pentru ca   ești un foarte bun coechipier in aceasta aventura  numita viata !
 -îți mulțumesc pentru  îmi faci viata mai frumoasa si pentru   ca  întotdeauna știi  faci alegerile cele mai bune pentru noi,pentru familia noastră,fără a crea   vreo clipa  impresia ca sunt   alegerile tale asta e  dintre  tale calități de necontestat, ai grija sa  sugerezi cu diplomație  nu-mi impui e mare  lucru la o femeie  stăpânească arta  de a sugera   subtil ceea ce trebuie făcut fără  a rani  ''masculul alfa, orgoliul propriu'' !!!
Te  iubesc pentru un miliard de alte motive si stiu ca     alături de tine  îmi voi petrece tot restul vieții , ca alături de tine mi-ar plăcea sa îmbătrânesc  si sa  ne  jucam impreuna cu nepoții !!!!!!!!!!

 LA  MULTI ANI,CAMELIA !