sâmbătă, 26 februarie 2011

REIKI (musica para meditar y relajarse)

REIKI (musica para meditar y relajarse)

Relax - Buddhist Meditation Music - Zen Garden - Kokin Gumi

Relax Music 1

Alexander Rybak - Song from a secret garden

Song from a Secret Garden

Secret Garden - Nocturne

OMAR AKRAM - Secret Journey

The sounds of silence - BANDARI

OMAR AKRAM - Dancing with the wind

vineri, 25 februarie 2011

Ma inscriu in Organizatia TATA,postarea de pe facebook

Ma inscriu in Organizatia TATA !!!!
by Sorin Stan on Friday, February 25, 2011 at 9:24am
Da ati citit bine,nu eu sunt implicat,sau am Doamne Fereste probleme in casnicia cu Camelia,multumesc Domnului,inca totul este ok.
Va veti intreba de ce totusi vreau sa ma inscriu ?
Pentru ca dimineata,inainte de a pleca la job,am privit pret de cateva secunde,un tata trist....un barbat care a iubit si el si probabil ca inca mai iubeste o femeie....dar mai presus de orice isi iubeste fetita.
Nu,nu sunt misogin,daca as fi fost Bunul Dumnezeu nu mi-ar fi dat 2 fetite minunate.....nu vreau nici sa comentez de ce oamenii se despart....cred ca e civilizat sa pui capat unei relatii care nu mai functioneaza la parametrii normali.
Dar de unde stiti voi mai ''SURORILE MELE '',ca acei copii pe care in marea majoritate a cazurilor nu i-ati facut singure,pentru ca e nevoie si de un spermatozoid sa fecundeze ovulul in treimea superioara a oviductlui(parca asa imi mai amintesc eu de la cursul de Reproductie...ma rog n-oi fi eu vreun mare deshtept,garantez ca nu sunt!)....revin de unde stiti voi ca acel copil are nevoie si poate trai numai cu mama.....ok maternitatea este un sentiment minunat.....nu oricine e capabil sa dea nastere unei vieti.....dar de unde stiti voi ce e mai bine pentru copilul dezorientat care vrea sa stea ''si cu mami si cu tati'''....de ce sunteti atat de radicale si blocati accesul tatalui sa-si vada copilul.
Nu m-am gandit niciodata cum as reactiona daca cineva mi-ar interzice sa o vad pe Minune Mica sau pe SuperScumpica,nici nu sunt prea convins ca se va intampla asta vreodata,dar.....cred ca nu s-ar simti prea confortabil cei care ar avea o asemenea idee nefericita.
Revin la domnul pe care l-am privit de dimineata,parea trist,dar asta e problema dansului.....se pare ca avocatii au un rol hotarator ,asta e trebuie ''sa manance si gura lor o felie de cozonac''.....pe mine ce ma revolta este modul in care cineva indiferent ca e mama sau tata incearca sa se foloseasca de copil / copii in acest razboi al nervilor,copii care mai devreme sau mai tarziu vor claca cu siguranta......de fapt cine stie si cine poate hotara ce e mai bine pentru un copil.....un judecator sau o judecatoare....care au studii juridice.
Feministelor ,incetati sa va mai comporatati ca niste veritabile amazoane de metropola,nu puneti mai presus de interesele voastre meschine,fericire si sanatate mentala si fizica a celor pe care i-ati purtat in pantece timp de 9 luni de zile.....aminti-va cat de greu va fost la nastere.....cine sunteti si mai ales de unde stiti voi ce e mai bine pentru micuti.
Am uneori senzatia ca avem nevoie de ajutor noi ashtia macho'......nu am nimic impotriva emanciparii femeilor si chiar le respect pe cele care au o cariera...daca mai au si o familie e OK,dar nu e treaba mea.
Sunt situatii in care pe noi,pe barbati ar trebui sa ne apere nene cineva.....ca facem uneori alegeri proaste,asta e toti gresim....platim pentru fiecare greseala.....dar sa imi blochezi accesul la a-mi vedea copilul numai pentru ca vrei vila de la Paltinis,yachtul din Ef-Nord de la Copos de acolo din micul port......cateva milioane de euro....ca ''sa te poti ocupa mai bine de cresterea copilului nostru''.....imi cam miroase a shantaj si nu prea sunt deloc incantat cand unealta santajului este un micut lipsit de aparare...nu stie nenea sau tanti judecatorul / judecatoarea ce e mai bine pentru copilul NOSTRU.
Nu avem serviciile de asistenta sociala si de protectia copilului ale nemtilor.....niciodata cineva cu studii juridice oricat de genial ar fi el,nu va sti ce e bine pentru sufletelul traumatizat al copilului meu,greu incercat de faptul ca mama si tata nu se mai iubsec.
Si atunci,mergi fratele meu la D-nul acela Bogdan Dragoi,parca il chema la ORGANIZATIA TATA si cere ajutorul,pentru ca si tu esti om,ce daca esti macho sau mascul alfa,eu cred ca si tu ai sentimente.
Andrei,Irinel,Vasilica,Georgica,Ionut....si care mai sunteti in aceasta nefericita situatie....eu sunt solidar cu voi.

P.S. Injuraturile Doamnelor nu ma vor deranja ,ba mai mult imi vor arata ca s-ar putea ''s-o fi nimerit-o'', desi nu acesta este scopul postarii mele :)

joi, 24 februarie 2011

Pana cand moartea.....ne va desparti ...!

Reteta de obicei e simpla....EL...o intalneste ....pe EA....ea simte fluturasi in stomac...ori de cate ori se gandeste la EL.
Pentru EL,EA este cu siguranta cea mai,cea mai si cea mai....daca sunt suficient de inteligenti....isi acorda o perioada in care sa se cunoasca mai bine(cred ca exista tari civilizate in care se incheie si casatorii de proba)....inainte de a se arunca...cu capetele inainte in ceea ce la noi si nu numai,se numeste Taina Sfanta a Casatoriei.
Mi se pare ca exista si un pasaj in care preotu' intreaba ;''daca cine are ceva de spus impotriva acestei casatorii,sa vorbeasca acum,sau sa taca pe veci''....dupa care urmeaza si chestia care se refera la ''ceea ce Dumnezeu a unit,mana omului sa nu desfaca '' !!!
Urmeaza logodna,sau ''impacaciunea'' cum se zice pe la mine pe la BABENI....acolo are loc marea confruntare intre cele 2 tabere,viitorii cuscri( iti trebuiesc nervi de otel sa rezisti,sa participi la asa ceva....personal,am fost suficient de istet sa sterg din memorie amintirea acelor intalniri.....!)se confrunta orgoliile socrului mare,doar e tata de baiat ce mama dracu' si ale socrului cu fata (chiar nu ar fi politicos sa-l numesc,socru mic...doar am si eu 2 fete,nu?)....pretentii absurde,mofturi.....intr-un tarziu ajung la o asa-zisa intelegere ai carei termeni vor suferi mii de modificari pana in ziua nuntii.
Nuntile,cel putin asa erau ''pe vremea mea''....sunt un prilej de a-ti risipi energia....trebuie sa zambesti frumos,ca maimutica la fotograf.....sa acorzi importanta si atentia cuvenita tuturor invitatilor.....o infinitate de pupaturi de complezenta....doamne si domni la tzol festiv,pe care nu i-ai intalnit in viata ta,te pupa si te imbratiseaza si mai ales iti ofera sfaturi ca si cand v-ati sti de cel putin cateva deceniii.
Urmeaza rudele mirelui / miresii,care te atentioneaza mai mult decat amical....'' sa ai grija de fata noastra / baiatu' nostru'....noi stim ce am crescut si am educat in familia noastra'' !!!
Trec peste nunta ca si petrecere.....a trecut cea mai frumoasa zi din viata lor....s-au intors si din voiajul de nunta,de cele mai multe ori cu cadouri neinspirate si sub asteptarile rudelor .....!
................................................................................
Urmeaza partea cea mai placuta.....coborarea in lumea reala.....in viata....viata care inseamna.....cautarea unui apartament (in cele mai multe cazuri...cu chirie...!)in care sa locuiasca....gestionarea bugetului.....lipsurile....si in final frustrarile.
De ce am ales sa postez despre acest subiect ???
Pentru ca viata in doi nu este pentru oricine.....chestia cu sufletele pereche,care traiesc in armonie si beti de fericire pana la adanci batraneti....se poate aplica si in viata reala.....dar exact ca si cum spune Biblia....''multi chemati putini alesi''.
Viata de cuplu,cred eu, presupune abandonarea trecutului,a tuturor scenariilor pe care parintii nostri le-au construit si cu siguranta le-au visat pentru noi,sa ne abandonam propriile scenarii si sa incercam ca impreuna sa scriem un scenariu sau scenariu unei povesti pe care sa o peterecem, sa o traim impreuna,sa traim impreuna viata noastra,nu viata ta sau a mea.
Nu am pretentia ca sunt capabil sa emit judecati de valoare despre cum ar trebui sa se comporte un cuplu....inca mai am simtul ridicolului...nici psihologii care se considera ''in stare'' sa traseze drumul pe care ar putea sa-l urmeze un cuplu la inceput de drum,nu sunt credibili,cel putin din puctul meu de vedere....fiecare pereche,cuplu de indragostiti are propria poveste,propriul scenariu de viata pe care trebuie sa-l urmeze.
Cred in schimb cu tarie ,ca trebuie sa fii cat de cat pregatit pentru ce va urma,sa fii pregatit sa-l accepti pe cel de langa tine cu putinele lui calitati si cu multiplele lui defecte....sa-l incurajezi cand greseste,sa te simta alaturi de ea /el....sa-l iubesti sau sa o iubesti mai ales pentru defectele ei / lui...pentru ca nici tu nu esti perfect,doar Dumnezeu e perfect in tot ceea ce face....si bine ar fi sa incerci si tu ca pentru jumatatea ta sa devii un mic Dumnezeu,nu ,nu e blasfemie!!!
Iubirea oricat ar fi ea de intensa....mai devreme sau mai tarziu se termina,relatia se poate consuma,nu e o baterie DURACELL ....dar ceea ce ramane....ramane prietenia....sunt copiii care va leaga.....si tu daca te privesti mai atent in oglinda nu mai esti masculul alfa care te credeai a fi.....te tradeaza burta....chelia....firele de par alb de la tample...si daca esti norocos si te mentii suplu si parul nu ti-a parasit capul...examineaza-ti mai atent ''laba gashtii '' de la coltul ochilor sau celelalte riduri de expresie!!!!!!!!
Ce mai cred,desi nu cred ca e chiar atat de important ce cred eu....ca niciodata nu trebuie sa-l tratezi pe celalat ca si cum ar fi proprietatea ta....asta cred eu ca sufoca o relatie.......am intalnit familii (amici de-ai nostri)...in care baietii saracii erau disperati sa mai iesim la o bere si intotdeauna eu eram ''bagat la inaintare '' sa negociez viitoarele iesiri la fotbal....mama mia ce scandal mai aveam cu fetele care simteau ca pierd controlul si mai ales....ca nu la fotbal mergeam noi !!!!
Am intalnit barbati care si-au transformat sotiile in saci de box,e atat de infiorator sa asisti la scene de violenta domestica,te marcheaza si pe tine pe viata,ca sa nu mai vorbesc despre copiii care asista ingroziti si raman distrusi pe viata in urma unor asemenea tragedii.
Poate ca suna macabru ca postez tocmai de DRAGOBETE un asemenea subiect care nu are nimic de-a face cu iubirea care pluteste in aer.....dar sunt lucruri care fac parte din viata reala...viata dura....!
Nici macar nu se vrea o apologie a casatoriei...sau a divortului.....!
Cred in libertatea in cuplu.....cred in respectul reciproc....nu cred in superioritatea mascului alfa asupra fiintei plapande si trasformarea celei din urma in servitoare...dupa cum nu as accepta in imediata mea apropiere o catza careia nimic nu-i convine,vesnic nemultumita frustrata...oricand amatoare sa si-o puna cu cine ii iese in cale doar pentru ca nu e fericita / satisfacuta, alaturi de cel cu care ''s-a pricopsit pe cap'' !!!!!
.....................................................................................

Am eu un amic,care mi-a descris destul de ''plastic'' casnicia si o sa-l parafrazez chiar daca o sa-mi oripilez putinii cititori;
Mi-a spus, Stane ''Casnicia e un butoi plin cu cacat ,care are 3 degete miere deasupra si mai are inca 3 degete de miere pe fundul butoiului.
Filosofia e simpla ,dupa ce se termina rapid mierea de deasupra va trebui sa mananci tot cacatul sa ajungi la miere de pe fundul butoiului '' !!!!
Nu e o exprimare prea academica...dar trebuie citita macar.
Daca simti ca te sufoci in relatia respectiva...pleaca...indiferent de ce se va intampla cu cei pe care-i lasi in urma ta....pune capat nefericirii tale....uita expresia ''Pana ce moartea ne va desparti'' !!!!!
Daca vrea sa plece,chiar daca-l iubesti......sau o iubesti...lasa-l / las-o sa plece....uneori cand iubesti...poate ca e mai bine sa-l lasi sa plece pe cel pe care care-l iubesti daca asta il face / o face... fericit (a ).
In final cand va realiza ca fericirea nu e altceva decat o himera,cred ca va fi prea tarziu....si mai ales va fi prea orgolios / orgoliasa sa recunaosca,ca a gresit plecand !!!!!!
Inchei aici...prea multa...vorbarie(scrisa) !!!!

luni, 21 februarie 2011

'' Optiunea de a.....ALEGE '' !

Mama mea,Voica,o cheama(si asa o mai strig uneori,cand vreau sa o enervez-tachinez)implineste luna viitoare,78 de ani....o viata....de OM.
Revin la mama,de cand ''ne stim'' eu cu ea,niciodata nu am putut sa o mint si mai ales niciodata nu i-am putut ascunde nimic.....si daca in cazul meu,fiind copilul ei exista probabil o explicatie psihologica,lucrurile stau altfel cand vine vorba despre cei pe care i-a intalnit in decursul vietii....a reusit si reuseste de fiecare data sa-i ''citeasca'' dupa foarte putin timp din momentul in care i-a cunoscut.
Pentru a pune capat divagatiei....de la mama am mostenit INTUITIA si foarte rare sunt ocaziile in care intuitia mi-a jucat vreo farsa.
Imi amintesc din adolescenta,cand eram foarte bun prieten cu cel despre care eu credeam ca e prietenul meu cel mai bun( chiar daca numai eu credeam asta)cum de fiecare data cand venea pe la noi in vizita,il primea foarte bine,foarte frumos...dar de fiecare data il trata cu o doza de raceala,era permanent reticenta in privinta lui,fara a-l face sa se simta neplacut....comportament cu care nu eram de acord pe atunci.
Evident ca dupa vreo 10 ani cand am realizat ca prietenia asemeni fericirii nu sunt altceva decat himere,am intrebat-o de ce nu m-a avertizat,mi-a raspuns cu intelepciunea femeii simple de la tara,trecuta prin multe;
''Pentru ca era alegerea ta si TU trebuia sa iti dai seama daca ceva nu era in regula,tu trebuie sa ''te lovesti cu capu' de sus '' !!!
Privind in trecut,surad la gandul ca mama mi-a oferit prima sedinta de psihoterapie gratis.
In goana nebuna dupa terminat studiile,intemeierea unei familii,cautarea celui mai bun job am uitat cat de importante si pline de intelepciune erau discutiile mele cu mama(sper sa nu fiu catalogat drept mamos,ptr.ca nu sunt...sau poate ca sunt..dar numai...putin).
Ce am invatat din putina mea experienta de viata de pana acum,ca numai si numai pe mine ma pot baza,sunt de acord ca familia iti vrea binele si ca partenera de viata nu are cum sa nu isi doreasca sa reusesti...dar atunci cand esti singur in fata obstacolului,doar tu cu obstacolul,hotararea / alegerea iti apartine.
Viata mi-a oferit suficiente provocari(a se citi greutati) in fata carora a trebuit sa hotarasc ceea ce am crezut ca e mai bine,sau macar sa aleg raul cel mai mic dintre doua rele mari......dar niciodata nu i-am lasat pe cei din jur sa imi influenteze in mod capital deciziile.....''privilegiul de a alege'' !!!!
Azi ii povesteam colegei mele de birou despre una din alegerile pe care le-am facut intr-o perioada in care daca nu mi-as si ascultat si vocea interioara,cariera mea profesionala ar fi putut debuta cu un esec rasunator care m-ar fi putut marca(profesional,desigur)...pe viata.
Si am mai respectat ceva,ce am invatat,cred tot de acasa....sa nu ma las ''imbatat '' de vorbele mieroase ale asa-zisilor oameni de bine care roiesc in jurul nostru la tot pasul.....daca am pierdut,am pierdut pe mana mea cu demnitate ,am luat-o de la capat si mi-am urmat drumul....dar niciodata,chiar si atunci cand am fost ''pus in capu' trebii'' nu am apelat la ''servciile codoshilor''...i-am dispretuit si-i voi dispretui cu toata fiinta mea.
Cred cu tarie,ca un om care e pus sa conduca ar trebui sa tina cont de parerile coechipierilor sai.....dar sunt convins ca greseste fundamental,cand ajunge sa-i creada pe ''soptitorii de profesie'' care-i otravesc mintea cu neadevaruri,decizia trebuie sa fie numai si numai a lui,cand manageriezi subiectivismul nu are loc in agenda ta !!!!
Fiecare dintre noi facem alegeri,unele mai bune,altele mai proaste...dar sunt de fapt alegerile noastre.
Sunt norocos ca intuitia m-a ajutat in nenumarate cazuri sa fac alegerile cele mai bune si am satisfactia ca nu am facut nici un rau nimanui ,cu atat mai putin sa caut sa ma razbun ,ponegrind vreun coleg / amic prieten in fata sefilor.
Ajuns in frunte,''la masa plina cu bucate'' alege omule cu creierul tau ,daca detii asa ceva.....daca ai indoieli....masoara de mai multe ori...dar fa in asa fel sa fie alegerea ta....nu permite ''binevoitorilor'' sa se joace cu mintea ta,sa iti transforme creierul intr-un baton de plastilina,pe care-l modeleaza dupa bunul plac....cred ca fiecare dintre noi,are ''optiunea......de a alege''...dar foarte putin stiu si au curajul sa faca asta !!!!
Daca nu e o forma de lasitate,macar un mod de a-ti manifesta incapacitatea,tot inclin sa cred ca este !!!

joi, 17 februarie 2011

Crezi ca ai putea fi fericit(a)? Daca nu macar rezonabil(a) cu cei din jur !


Piramida nevoilor umane,cu siguranta exista si asa ceva,nu cred ca a fost intocmita de un fericit sau un nefericit.
Oamenii au nevoi simple sau de putin pentru a fi impacati cu ei insisi,fericirea se poate dovedi in final,o himera....psihologii / psihoterapeutii sustin ca fericirea e in fiecare dintre noi,trebuie doar sa gasim resursele interioare de a o scoate la exterior.
Copilaria probabil are un rol fundamental in ceea ce inseamna fericirea noastra viitoare de adolescenti / adulti si recunosc sincer,ca aici sunt mai afon decat sunt de obicei,ma intreb e bine sa o rasfat excesiv pe SuperScumpica sau sa fiu un pic mai exigent cu ea.
Daca o rasfat cu siguranta asa va ramane o fetita razgaiata si ca adolescenta / adulta si ca mama si atunci numai in pielea viitorului ei partener de viata nu imi doresc sa fiu. De Ce ?
Pentru ca va ramane ''mica mofturoasa '' toata viata, nimeni si nimic nu o va multumi,va cauta sa isi gaseasca fericirea in jur,chiar daca aceasta se afla in familia ei si atunci micuta-mare alinata va fi capabila,emotional sa isi abandoneze si sotul si copilul si sa cauta ''un partener de joaca''in cele mai multe cazuri tot un mofturos din copilarie ca si ea,pe care sa-l salveze de realitatea dura a lumii in care traim si sa se ''refugieze impreuna pe insula pseudofericirii lor''....si atunci au de suferit si cei din familia ei,fetita_adulta razgaiat si familia baietlului_adult razgaiat.....iar lumea din jurul lor e atat de rea pentru ca nu vibreaza emotional la ''nefericirea lor cotidiana''.
Nu cred in retete ala fericirii,am avut o copilarie modesta ca sa nu-i spun plina de lipsuri,dar Har Domnului,asta nu m-a dezumanizat,nici macar nu pot afirma ca sunt fericit,sau poate ca sunt.....dar asta e numai problema mea....daca sunt fericit,poate ca se datoreaza si faptului ca viata(inca din copilarie) m-a invatat sa-i ofer mai mult si sa-i cer mai putin,probabil ca asta ar putea fi una dintre caile de a fi multumit cu tine, cu cei din jur.
Si daca nu reusesti totusi sa fii multumit cu tine cu cei din jur.....fii macar rezonabil(a) si nu le face viata celor din jur un calvar numai pentru ca viata sau cei din jur nu mai reusesc sa iti satisfaca tie capriicile baietelului_adult sau fetitei_rasfatate.
Incearca sa ii respecti si pe cei din jur,sa constientizezi ca au si ei nevoile lor si poate ca se multumesc cu mai putin decat ai tu si cu toate acestea nu au motive sa-si urasca viata pe care o au.
Imagineaza-ti micutule(micuto) razgaiat(a) cum ai reactiona daca ai afla ca nu mai ai decat cel mult 2-3 luni de trait.
Ai reusi sa fii macar rezzonabil,sau ai detona butonul nuclear ca lumea sa se sfarseasca odata cu tine????
Lumea aceasta nu iti datoreaza nimic,erai aici cu mult inainte sa vii tu !!!!

luni, 14 februarie 2011

Vrei sa fii Valentina mea ?

Importam cu frenezie tot ceea ce ne arunca in arena occidentul / orientul / oricine.
Ne emotionam de emotie ori de cate ori e ceva de importat...ieri chiar m-am uitat pentru cateva secunde bune pe una din asa-zisele televiziuni de stiri....cu litere de-o schioapa era scris''dragostea vinde bine''...serios?????
Nu conteaza daca pana pe 14 februarie ai jignit-o pe consoarta / iubita /ibovnica/daca i-ai mai tras si cateva scatoalce???...important e sa iesiti de Sf. Valentin la local....ce conteaza ca nu iti permiti financiar....important e sa fii acolo nene...daca nu-ti scoti tovarasa de viata la local...nu existi...pai ce fel de barbat esti tu???/

Nu vrem sub nici o forma sa adoptam nimic din cultul pentru munca al nemtilor....din tenacitatea si cultul pentru perfectiune al japonezilor....ne multumim sa-i injuram pe ''d'alde .....escu...care din 1990 ne tot duc catre fundul prapastiei'' si sa ii imitam pe ei care au interse comerciale in a promova astfel de sarbatori.
Ceea ce am postat nu este un atac la adresa celor care sarbatoresc valentinul sau valentina,in fond si la urma urmei fiecare e liber sa isi traiasca viata asa cum crede de cuviinta...nu judec pe nimeni.
Maine e o alta zi....ne trezim la realitatea cenusie in care ne zbatem din '90 incoace.... si ne consolam la gandu' ...lsa-o ba sa merge asa...ne-am obisnuit cu ea ''.
Somn usor romanilor si Romanicii.
Am uitat sa te intreb;
Tanti GERMANIA ,vrei sa fii Valentina mea ?????
Eu iti daruiesc sufletul meu de romanash descurcaret...de la tine vreau sa iau tot ceea ce tine de rigoare.de cultul muncii...de tenacitate,de seriozitate....vin in acest mariaj cu clasa politica actuala cu care poti face ce vrei...absolut ce vrei,stiu ca vei gasi cate ceva potrivit pentru fiecare !!!!!
Sper sa-mi raspunzi si mai ales sper sa nu ma lasi sa astept prea mult.
Pa.
Daca as sti cum se scrie in germana ti-as scrie...dar asa.....prefer scrisu' in romaneste...si in romaneste scriu cu greseli....ar fi culmea...sa mai ai pretentia sa-ti fi scris in germana !!!!!

sâmbătă, 12 februarie 2011

Dire Straits - Money For Nothing (From "Live At Knebworth" DVD)

Primita pe e-mail,de la un coleg...care pretuieste FEMEIA !!!!

Femei de carieră

Mircea Dinescu

Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.
Muncesc ca nişte tâmpite, îi mulţumesc patronului că le dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să se afirme şi să se ţina de deadline.
Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele.
Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde.
Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal..
Noaptea visezi color Acrobat reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte".
În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând.
Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea. Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă...
Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti. Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţeşti
muncind cinci zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe săptămână..
Ăsta e raportul minim rezonabil.. Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood , care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinant, deşi o vede cam şase ore pe săptămână
(sau poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital , nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea cu maşina la firmă, seara.
Pardon, noaptea.
Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la
trei brokeri şi de convins opt clienţi să investească.
Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasă drogate de gândul inept al unui perpetuum mobile. Au senzaţia că se poate orice.
Că soţul, copilul, ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la unison cu mândrie că au o directoare în familie. Când ambii soţi muncesc deopotrivă, ajungi să le înţelegi masochismul, până la urmă.
Pericolul dospeşte abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate şi puţin sex. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul part-time şi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hormoni.
Când constaţi că fetiţa ta îi spune "mamă" soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia. Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile).
Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş. Dar tu, care-ai răspuns la celular şi-n clipa când te cerea ăla
de nevastă şi i-ai spus lui "da", acoperind o secundă telefonul cu palma , apoi te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la telefon,
nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la carieră de dragul familiei.
Mircea, fă-te că trăiesti! Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi Off, erau
numai fixe cu roată şi fir cârlionţat.
Am chiulit şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna...
Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viaţa, femeie! Atât cât se poate.. Ia bunul simţ, în doze homeopatice. Să ştii numai tu.
Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa.
Mi-a rămas în cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la Revoluţie, când habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva
i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fă-te că lucrezi!"... Şi Mircea a ascultat. Şi a ajuns departe.
Până când vom pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.

luni, 7 februarie 2011

In Numele TATALUI MEU ....!

În numele TATÃLUI MEU ,

Mâine 08 februarie 2011, împlineşte 86 de ani.

Mi-l amintesc din copilãria mea,când brigadier fiind la CAP-ul din sat îşi purta mândru pãlãria pe creştetul capului ,iar aruncat peste umãr,sacoul maroniu,în care avea un carneţel şi obligatoriu ‘’creonu chimic’’ cum ii ziceam eu,copil fiind.
Îmi amintesc,ce bucurie era pe capul meu cand îmi dãdea şi mie voie sã scriu cateva hieroglife de-ale mele.
Cât de important ma simţeam la cei 4-5 ani ai mei,atunci când aveam acces la ‘’carnetu’ brigadierului’’.
Anii au trecut,noi am crescut,la fel şi nevoile noastre ale copiilor au devenit tot mai mari,iar povara de pe umerii parinţilor a devenit tot mai apãsãtoare.
Din normele fizice cu care statu’ comunist îi recompensa munca,i-a devenit din ce în ce mai greu sã ne asigure un trai cât de cât decent,astfel cã a fost nevoit sa renunţe la postura de sef şi sã mearga pe şantier pentru un ban în plus, santier pe care a lucrat din greu ca dulgher-betonist pana a iesit la pensie.
De fapt de cand îl ştiu niciodata nu a fugit de munca grea,munca brutã,înca mi-l amintesc cu ce forţa ridica şi împingea buştenii când mergeam în pãdure sã tãiem şi sã strângem lemne pentru iarnã,copaci care aveau de 2 ori greutatea lui îi manipula cu o îndarjire uimitoare,….nu se lãsa niciodata doborât de greutati.
Anii au trecut si cea mai fidela imagine care imi vine în minte despre el,despre TATÃL MEU,este aceea a unui OM care nu s-a plâns niciodata de nimic şi care a fãcut tot ceea ce este omeneste posibil sã nu le lipseascã nimic copiilor sãi…..daca inchId ochii,înca mai pot vedea peştişorii-bombonele dintr-un fel de bezea,frumos coloraţi,pe care mi-ai aducea Sâmbata,când venea acasã,pentru cã în timpul sãptãmânii locuia într-unul din cãminele de nefamilişti din zona industrial a BUZÃULUI .
Dacã amintesc aici numai faptul cã am 42 de ani şi nu am primit decât o singurã datã o palma de la el,cred ca oricine îşi poate face o imagine despre cât de bun,înţelegãtor şi grijuliu a fost cu mine şi cu surorile mele.
M-a mai invatat sã nu mã abat niciodatã din faţa greutãţilor vieţii si sã fiu corect şi cinstit cu cei din jurul meu si cu mine însumi,pentru cã mai devreme sau mai târziu,spunea el,voi rãzbi în viaţã.
O singura data l-am vãzut doborât,în ziua în care am inmormântat-o pe sora mea cea mare,de atunci parcã tatãl meu nu mai e tatal meu cel care era odata ,asta cred ca l-a marcat definitiv,se spune cã e cel mai cumplit lucru pentru un pãrinte sa-şi îngroape copilul şi numai cine e pãrinte poate inţelege asta.
În relatiile cu cei din jur a pãstrat întotdeauna decenţã, de multe ori cred ca a fost prea decent şi a lãsat prea mult de la el, generozitatea fiin una dintre calitatile sale de baza, dar asta e déjà altã poveste,parcã s-a temut sã nu care cumva sã supere pe cineva,lucru pe care ni l-a transmis si noua,mie recunosc,mai putin,pentru ca de multe ori copil fiind ma revoltam vazandu-l cum lasa de multe ori de la el,iar cei din jur considerau asta nu o calitate ci dimpotriva slabiciune,ca sa nu o numesc altfel.
Şi-a iubit şi îsi iubeste necondiţionat copiii ,nepoţii şi strãnepoatele,pentru ca acum e si strãbunic.
Sunt fericit cã trãieste şi cã înca mai sunt si eu copil,copilul lui.!!!
LA MULŢI ANI ,TÃTICULE,SÃ FII SÃNÃTOS şi sã te bucuri câţi mai mulţi ani de noi şi noi de tine !!!!!!!!

Gary Moore - Still Got The Blues (Live)

duminică, 6 februarie 2011

FII TU INSUTI

Dacã nu poţi fi un pin în vârful dealului,
Fii un tufiş în vale.Fii însã
Cel mai bun tufis de pe marginea pârâului;
Fii o tufã,daca nu poti fi copac

Dacã nu poţi fi un tufiş,fii un fir de iarbã,
Şi un drum va fi fericit;
Dacã nu poţi fi pãstrãv,atunci fii doar biban __
Dar cel mai vioi biban din tot lacul !

Nu putem fi toţi cãpitani,trebuie sã fim echipaj,
E treaba pentru noi toţi aici .
Sunt munci grele şi munci uşoare,
Iar sarcina pe care o avem e chiar lângã noi.

Dacã nu poţi fi drum,fii atunci potecã,
Daca nu poţi fi soare,fii o steluţã;
Nu prin mãrime o sã câştigi sau o sã dai greş __
FII CEL MAI BUN ÎN CEEA CE EŞTI !

- Douglas Malloch –
DALE CARNEGIE - ‘’ Lasã grijile,începe sã trãieşti ‘’

sâmbătă, 5 februarie 2011

Despre Iertare si beneficiile ei

....Asa ca in loc sa ne uram dusmanii,mai bine sa ne fie mila de ei si sa -I multumim Domnului ca viata nu a facut din noi ceea ce sunt ei.
In loc sa ne coplesim dusmanii cu acuzatii si razbunare,sa le oferim mai bine intelegerea,compasiunea,sprijinul,iertarea si rugaciunile noastre.


Isus a spus ;

'' Iubiti pe vrajmasii vostri,faceti bine celor ce va iubesc pe voi,binecuvantati pe cei ce va blestema rugati-va pentru cei ce va fac necazuri. ''

Kenny G - Forever In Love

Bryan Adams & Luciano Pavarotti - 'O Sole Mio

Vivaldi - Spring

vineri, 4 februarie 2011

A 2-a sansa nu e un nou inceput



...Un post pe pagina unui site de socializare la ceea ce cineva postase despre rautate...despre intoleranta....persoana respectiva pleda pentru acordarea unei a doua sanse.
De ce nu ?
Uneori poate ca cei care au gresit,merita sa li se acorde o a doua sansa....nu suntem ingeri....suntem imperfecti si supusi greselilor....poate ca asta ne face diferiti de DUMNEZEU,care e perfect ....si poate ca de aceea Dumnezeu ne iubeste pentru imperfectiunile noastre.
In fond si la urma urmei cine e fara de prihana...cine e in stare sa arunce cu piatra.??????????
Deci sa incepem....de gresit greseste fiecare dintre noi( eu mai mult decat toti la un loc,probabil).....e uman sa uiti...divin sa ierti..deci hai sa ne iertam pe noi pentru tot ceea ce ni s-a intamplat in trecut si sa-i iertam si pe ceilalti.....sunt perfect de acord,numai ca ....de data asta.....va trebui sa am grija sa nu ma mai expun....sa nu imi mai deschid sufletul in fata ta,la fel ca inainte .....trebuie sa am grija sa fiu precaut in relatia cu tine....nu-mi poti pretinde sa ma comport cu tine ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat..!
A-ti acorda o a 2-a sansa nu inseamna ca e un nou inceput ca am tastat ''delete'' si gata suntem ca noi.....ca relatia noastra e mai buna ca la inceput...te rog da-mi voie sa am rezerve si sa imi iau masurile de ''profilaxie sufleteasca'' necesare.

Cam asa stau lucrurile......cine a tradat odata o va face cu siguranta si a 2-a si a 9-a oara...deci.....atentie !!!!