Ganduri din trecut,valabile si in prezent
Se spune ( și
parțial cred că e adevărat ) că întoarcerea acasă redeschide răni cicatrizate
de mult...dar care dor.
Babeniul
este locul în care mă reîntorc de fiecare dată cu drag,dar în care nu aș mai
putea trăi ,cel puțin deocamdată,evit să scriu niciodată,știi ce se
spune:
''
Niciodată să nu spui niciodată !!!"
Da,e
adevarat e locul în care ma reîntorc și în care îmi încarc bateriile,dar
este și locul în care trebuie să fiu foarte atent '' să nu calc pe
amintiri''pentru că fiecare piatră de pe ulița copilăriei are pentru mine
amintirea ei,fiecare copac îmi activează o emoție și mai sunt florile !!!
O,Doamne,florile,florile MAMEI MELE,înflorite la mijloc de Octombrie de parcă
ar fi fost Iulie,miez de vară,frumoase,nemuritoare atât de
vii ametiotare prin parfumul lor și tulburător de autentice.
Uneori
îmi pare că îi aud pașii și EI și mă aștept să mă certe că ceva nu e în regulă
cu mine ( fie arăt prea obosit,fie am mai multe kilograme în plus și nu fac
nimic să mai dau jos din burta aia..sau nu mă port frumos cu Camelia și sunt un
nerușinat '' exact că tac-tu '' )dar e numai o părere.
Privesc
ulița satului pustie pe care urcă la un moment dat doi prichindei în
''hainele lor saracacioase'',speriați la vederea mea,dar suficient de
surâzători și politicoși,mă învrednicesc cu un '' sărut mână
,nenea''.
Îi
privesc în hainele lor mult prea lărgi,rămase probabil de la frații mai mari
sau primite probabil de la verișorii mai înstăriți de la oraș,cărora probabil
le-au rămas mici !
Încerc
să-mi imaginez cum eram eu, Sorinel,copilul răsfățat al MAMEI caut copilul
care am fost și nu-l găsesc nicăieri și sufletul mi-e pustiit de durere !
Fără
amintiri suntem săraci ...prea săraci.
Privesc
peste gard și îmi pare că îl aud preț de câteva minute pe vecinul Aristotel cum
mă apostrofează :
''
Sorine,pune mână și mătură curtea sau fă orice altceva,nu mai visa,ai venit la
țară ....muncește sau te-ai domnit și tu? ''
Surâd
amar și realizez că vremurile acelea nu se vor mai întoarce niciodată !
Întru
în casă , o întreb pe Nela dacă mai stăm...ea îmi face semn din cap să mergem
!
Îi
zic tatei sărut mână TATĂ,noi plecăm...iar el mă întreabă :
''
Unde pleci mă,nu rămâi aici să stai cu mine,pe mine cui mă lași '' !
Îi
întind mână să dăm noroc...'' că între bărbați '' și refuză...de pupat nu poate
fi vorba....nu acceptă așa ceva.
Îl
las singur în casă și plecăm,amărâți și eu și Nela....!
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Mă
voi reîntoarce....dar de rămas acolo nu mai pot să rămân !!!!
--
Publicat de către SORELL la Blogu' lu'
SORELL , 10/27/2014 05:16:00 p.m.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu