duminică, 24 martie 2013

Candva stiam si eu sa zbor....dovezi nu am insa-mi aduc....aminte,

......chiar daca acum nu mai stiu....visez ca zbor....fara ca cineva,in somn...in vis sa-mi poata frange zborul...
Cand ma trezesc imi simt mainile (aripile din vis) destul de grele....dar dupa un anumit timp..... imi trece.
In raidurile  mele onirice ajung prin locurile dragi din copilaria si adolescenta mea.......intalnesc oameni care mi-au fost dragi,m-au inspirat....si m-au insotit in aceasta minunata calatorie care a fost ...viata mea de pana acum....apoi se apropie finalul povestii si suna telefonul.....telefonul la auzul caruia inima mi se face cat un purice....iar picioarele mi se fac moi.........e telefonul care ma sperie numai la gandul ca mi-ar putea da vesti deloc imbucuratoare.........poate fi Silvia sau poate Gabriela,una dintre nepoatele mele de la Babeni......!
Uneori cad in capcana pe care mi-o intinde mintea si ma gandesc la trecut(desi incerc din rasputeri sa traiesc,constient...in prezent)....si ma gandesc la ceea ce a fost.....incerc sa-mi dau seama unde am gresit....si mai ales daca am facut ceea ar fi trebuit sa fac si mai ales daca ceea ce am facut....am facut bine....pentru cei din jur,evident nu pentru mine....inca mai acuz starea aceea de imbecilitate cand e musai sa fie bine celor din jur....sau daca nu pot face sa le fie bine....macar sa nu-i supar....aici,recunosc,sunt copilul parintilor mei....care asta au facut toata viata lor.....nu au vrut sa supere pe  nimeni...!
Am avut oameni minunati care m-au insotit in calatoria mea....dar de care la un moment dat a trebuit sa ma despart....pentru ca odata ajunsi la raspantii de drumuri....fiecare a apucat-o pe drumul lui.
 Mi-am urmat intotdeauna calea, uneori mi-am ascultat vocea ratiunii si am facut ceea ce trebuie chiar daca inima nu a fost intotdeauna de acord cu asta.....alteori mi-am ascultat vocea inimii si mi-a fost mult mai bine.....pentru ca inima mea a stiut intotdeauna mult mai bine decat cortexul....ceea ce e bine pentru mine....si atunci....asta sunt eu cu angoasele mele....cu multitudinea de defecte si cele cateva calitati....da ,recunosc am cateva miliarde de defecte....dar macar sunt un ''defect autentic''.....care traieste constient in prezent(sau macar incearca)......si nu un ipocrit .....care una spuna si alta fumeaza.

Sunt ceea ce sunt si nimeni si nimic nu poate schimba acest lucru.
Ma iubesc ....si ma accept asa cum sunt !!!!

.............si cine stie...chiar daca acum sunt un inger cazut....ma voi ridica si voi invata din nou sa merg...si de ce nu, daca am un pic de vointa si un pic de creier.....poate ca voi descoperi si stiinta de a zbora...poate voi sti intr-o zi si ....sa zbor !!!!!!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu