MAMA,te rog din tot sufletul meu,nu pleca.....,

Mama,te rog din tot sufletul meu,nu pleca,nu ma parasi,m-ai invatat tot ceea ce stiu....dar nu m-ai invatat ...cum sa traiesc fara tine:

Aparent acuza o stare de slabiciune,mi-am zis ca e de la varsta,anemiata....astenia de primavara.....pana cand ....Gabriela si Silvia,nepoatele mele m-au sunat si mi-au zis ca de cateva zile nu se mai ridica din pat.....pentru ca ieri sa ma sune Gabriela si sa-mi spuna ca se simte din ce in ce mai rau si ca neaparat trebuie sa o duca la urgenta...dar ca refuza sa mearga(pe motiv ca inca nu primise pensia)....am sunat-o si am rugat-o sa mearga.........la spital unul din medici....a diagnosticat-o ca fiind suspecta sa fi suferit un accident vascular cerebral..............!
....................................................................................................................................................................
Azi dimineata la ora 08.20',am mers la D-nul Director in birou si l-am anuntat ca as dori sa plec......catre sat....acolo unde MAMA MEA,bolnava.....avea nevoie de mine.
Tot drumul de la Constanta la Babeni,un vant criminal,m-a insotit....punandu-mi la grea incercare nervii si asa intinsi la maximum.......!
Am ajuns la Rm_Sarat,am stat un pic la Silvia si impreuna catre BABENI.
Daca pana acum cateva luni,ma intampina in prag cu ochii scaldati in lacrimi.....de aceasta data.....am sperat in zadar.........era la pat(MAMA MEA,pe care nu am auzit-o niciodata,sa se planga de ceva sau...de cineva....in cei 45 de ani...de cand sunt eu pe lumea asta...)
I-am imbratisat trupul marunt si istovit de boala si am sarutat-o....ca niciodata...mi-a cerut sa ii mai sarut inca odata obrajii.........MAMA MEA,pare captiva in propriu-i trup....nu se mai poate misca decat cu ajutor si cu suferinte cumplite....nu mai poate merge afara in gradina sa pregateasca terenul pentru rasaduri si pentru florile ei pe care le-a iubit si ingrijit ca pe copiii sai......nu se mai poate bucura de razele soarelui si de adierea vantului care altadata ii parleau obrajii.....e imputinata la trup...si are momente cand nu realizeaza ca suntem in jurul ei ....si este istovita....epuizata.....chinuita de suferinta.
In toata aceasta nebunie,eu sunt pierdut si nu ma pot abtine......camera copilariei si adolescentei mele....in care venea pentru a-mi stinge lumina....pe la orele 03.30' dimineata...spunandu-mi ca o sa innebunesc de la atata carte....mi se pare pustie....imi doresc sa fiu puternic de dragul tatalui meu care o vegeheaza de 2-3 saptamani....nu se misca de la capataiul ei si realizeaza ca o poate pierde....si nimeni in afara mea nu il poate intelege.....pentru ca si eu sunt la fel de cutremurat.....azi am realizat ca m-a invatat o multime din lucrurile pe care le stiu.....mai putin unul....fundamental...pentru mine si anume....MAMA MEA,nu m-a invatat cum sa pot trai.....fara ea...stiind ca la capatul drumului catre casa....nu ma va mai astepta.
Invoc Divinitatea si ma rog pentru MAMA MEA si o rog:

Mama,te rog din tot sufletul meu,nu pleca,nu ma parasi,m-ai invatat tot ceea ce stiu....dar nu m-ai invatat ...cum sa traiesc fara tine !!!!!!!!!!!

Amânăm.....pentru altădată....să le spunem că-i iubim,că-i apreciem,că ne-au fost îngeri păzitori,modele,prieteni și părinți de toată isprava .......amânăm,suntem prea ocupați să ne mai facem timp și pentru ei și bătrânețile lor,uneori sâcâitoare... și când realizăm că e prea târziu....regretele noastre...nu le mai pot alina suferințele