Iarba verde de acasa,de la BABENI !

Mintea, e un loc in sine si poate fi un paradis sau un iad !

Nu am mai postat de mult timp. Unu' din baietii veseli cu care imi impart birou,incercand sa-i explice celuilalt ce si cum e cu postare pe blog...ii spune ''...el e cu latratu' Lale...eu nu le am cu astea..''
E si asta un mod de a complimenta pe cineva,deci multumesc,juri...tu nici macar sa latri nu poti...dar sa lasam oamenii sa se manifeste in continuare cum cred ca e mai bine si sa trecem(trec) la ale noastre(ale mele).
Am avut de efectuat inca 6 zile din concediu de odihna,restanta de anul trecut,astfel ca la un sfarsit de saptamana intr-o Duminica dimineata mi-am luat fetele,ne-am urcat in Anemona si am plecat catre BABENI-ul meu drag.
Ne-a intampinat cu adevarate zile de toamna,mohorata.....a plouat neincetat cat am stat acolo,totul culminand cu o noapte de Miercuri-Joi cand a plouat toata noaptea,mocaneste....sacaitor,astfel ca Joi dimineata pe la ora 08.10' a trebuit sa plecam pentru ca nu mai era de stat.
In rest a fost o minivacanta placuta,m-am odihnit,fetele s-au bucurat de aerul curat de munte(satul este inconjurat de paduri,iar aerul e o minune)....Rebecca,s-a jucat cu puisorii de gaina,a vazut celelalte oratanii din curtea bunicilor,a rupt florile din gradina inunadata de flori a mamei mele,am mancat sanatos....si cred ca ne-a priit tuturor.
Miercuri,29 Iunie,de Sfintii Apostoli ''Petru si Pavel'',am mers la Biserica din sat,unde Silvia,nepoata mea,fata surorii care a decedat acum 10 ani,Pavelina,i-a facut parastas,am tinut de coliva,am realizat ca desi au trecut 10 ani,rana e inca profunda si sangereaza.....cred ca numai cine a pierdut pe cine atat de drag si apropiat poate intelege.
L-am vazut pe TATA ,care la cei 86 de ani ai sai inca se tine bine,dar care m-a facut sa lacrimez atunci cand am constat ca are momente temporare cand nu ma mai recunoaste si cand ma confunda cu unu dintre nepotii lui care au decedat ,nu cu mult timp in urma.
E semna,ca tatal meu nu mai este taticu' pe care il stiam din copilaria mea,ca timpul trece ireversibil si ca tocmai de aceea trebuie sa pretuiesc fiecare clipa pe care o traiesc,ca pe un dar.
Trebuie sa ne bucuram de ceea ce avem si sa ne concentram pe lucrurile simple,sa fim recunoscatori ca ne bucuram de o sanatate buna,ca avem un job,ca putem invata din fiecare experienta pe care viata ne-o scoate in cale.
Am vazut-o si pe MAMA,cea vesnic agitata si in continua miscare,care nu mai pridideste sa le satisfaca mofturile si doleantele tuturor nepoatelor / stranepoatelor,care se agita si isi faci griji pentru toti si din orice fleac....numai pentru ea nu are timp niciodata.
Am invatat inca odata din reuniunea de familie,am invatat sa ma detasez si sa ma focusez pe problemele care conteaza cu adevarat pentru mine si sa evit persoanele toxice.
Concluzionand a fost o minivacanta reusita.