Împărăţia lui Dumnezeu,

             « Împărăţia lui Dumnezeu »

 este înţeleasă greşit de mulţi creştini. Este considerată a fi realitatea de dincolo de lumea aceasta. Însă, lumea în care trăim şi Împărăţia lui Dumnezeu nu trebuie să fie gândite într-o succesiune cronologică: "acum" numai lumea aceasta, "pe urmă" numai Împărăţia lui Dumnezeu.

             "Iată, împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru". Acesta a fost răspunsul Mântuitorului celor ce-L întrebaseră când anume va veni ceea ce era de aşteptat. Asadar, Împărăţia lui Dumnezeu este aici şi acum.

              Hristos este Împărăţia coborâtă printre oameni. Acolo unde El este prezent, acolo este şi Tatăl împreună cu Duhul Sfânt. Deci, în şi prin Hristos, Împărăţia Sfintei Treimi se descoperă oamenilor. Nu întâmplător, cuvintele prin care Mântuitorul începe propovăduirea au fost: "Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor" (Matei 4, 17).

              Împărăţia Lui Dumnezeu apare în unele texte din Sfânta Scriptură ca fiind ţinta spre care trebuie să ne îndreptăm: "Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii" (Matei 25, 34).

              În alte texte, ea apare ca fiind realitatea care se apropie de noi: "Iată, Eu stau la uşă şi bat; de-Mi va auzi cineva glasul şi-Mi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine"(Apocalipsa 3, 20).

              În faţa acestor texte, apare întrebarea: omul se îndreaptă spre Împărăţie sau ea se îndreaptă spre om? Dacă am afirma că doar omul se îndreaptă spre Împărăţie, atunci am putea susţine că în aceasta lume omul este doar călător, este mereu pe drum, niciodată însă părtaş al Împărăţiei. În astfel de condiţii accesul în Împărăţia lui Dumnezeu ar fi posibil numai după moarte.

              Dacă dimpotrivă, am spune că doar Hristos este Cel care vine spre noi, atunci am fi tentaţi să afirmăm că lipsa unirii unora cu Hristos este dată de nevizitarea acestora de către Mântuitorul.

               Răspunsul la întrebarea: Cine către cine se îndreaptă?, îl găsim în Pilda Fiului Risipitor. Când Tatăl îşi vede de departe fiul venind acasă, îi iese în întâmpinare. Ceea ce se petrece nu e o simplă revenire a fiului în preajma tatălui, ci o întâlnire la care participă amândoi. Dar ca tatăl să-l zărească şi să alerge în întâmpinarea lui, a fost nevoie ca fiul să-şi dorească şi să depună tot efortul de a ajunge acasă.

Nu uitaţi, Împărăţia lui Dumnezeu vine către noi, dar vine numai dacă şi noi ne îndreptăm spre ea.