Am privit in jurul meu cand eram infrant si am realizat ca '' nimeni,niciodata nu il iubeste pe cel invins''....pentru ca in ipocrizia noastra incomensurabila nu iubim decat invingatorii si povestile lor de sucees........am inselat asteptarile femeii care ma iubea si care m-a aseptat doar dintr-un orgoliu imbecil...sau poate pentru ca asa a hotarat destinul...poate ca nu ne-a fost scris sa fim impreuna.
Am realizat cat de amara poate fi painea printre straini....dar si ca ai tai cu care ai crescut si cu care ai impartit cele mai frumoase clipe din copilarie si adolescenta....nu te vor ierta niciodata daca ai reusit....pentru ca nimeni nu te poate ierta daca esti fericit.
Am continuat si voi continua sa-i iubesc pe cei care nu isi amintesc de mine decat atunci cand sunt in rahat pana la nas...........pentru ca altfel nu stiu ...sau altceva nu stiu sa fac.
Am cazut.....am atins abisul prapastiei si m-am ridicat....am plans in tacere si mi-am purtat si imi port crucea pentru ca am inteles ca asta e menirea mea pe lumea asta...si mai ales sunt constient ca ceea ce traiesc acum nu este decat o etapa preliminara ,un test care ma pregateste pentru ceea ce va fi...de aceea am iubit,iubesc si voi iubi viata ....pentru ca mi-a fost data fara sa fi cerut si imi va fi luata fara ca cineva sa ma intrebe...de ce am venit si de ce voi pleca....nimeni ,inca, nu a reusit sa-mi explice....dar am inteles ca viata trebuie traita acum si aici si asta am si eu de gand sa fac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu