Doar tu stii ceea ce e conteaza cu adevarat......,

De fapt simti,pentru ca asa trebuie sa procedezi......sa gandesti cu inima,sau sa cobori in inima ta si sa gandesti ,sa faci si sa te comporti asa cum iti spune inima.
O viata traita in genunchi,sau mai grav ,pe burta nu este viata.
Mult timp am crezut ca e important sa fac ceea ce trebuie facut,dar de fapt nu am facut decat ceea ce imi cereau altii,crezand ca fac ceea ce trebuie, nu am facut altceva decat sa ratez cele mai minunate momente din viata mea,nu am avut timp sa o vad pe SuperScumpica,cum creste.....m-am enervat teribil cand festivitatea de deschidere a Noului An Scolar s-a prelungit cu cateva zeci de minute ,in prima ei zi de scoala si cu ochii iesiti din orbite i-am strigat practic lui Daniel.....''hai sa mergem ca am intarziat''....de parca de prezenta mea in capatul solei de lucerna ar fi depins insasi salvarea Planetei.
Am orbecait printre obstacole si m-am ambitionat sa fiu daca nu cel mai bun.....macar acolo sus....asta numeam ''orgoliul profesional''.....in timp ce ''sfertodoctii ''se relaxau la umbra sau isi menajau dosurile in birourile racorite de aerul conditionat in timp ce eu,  alergam ca un imbecil pe camp la + 40 de grade intr-o Dacia SuperNova,pe drumurile de la Tibrinu si Gherghina,unde stratul de praf(minunatul praf de Dobrogea) avea cel putin 50 de cm grosime....noroc,ca  Daniel saracu' cumparase un ventilator pe care il montase in parbrizul masinii,ventilator pentru care ii facusem tapaj pentru care il cumparase de la piese auto fara sa ma intrebe(cred ca l-am si atentionat ca nu i-l decontez ca si cheltuiala si ca o sa-i retin banii din salariu...si la cat de corect eram{a se citi imbecil} as fi fost capabil)....pentru ca nu vroiam sa se supere ,nu-i asa D-nul Presedinte,cand ar fi vazut ca am aprobat decontul.
Am pazit noaptea in camp balotii de lucerna , sa nu fure cineva mancarea de iarna a viteilor si vacutelor si a doua zi,acelasi Daniel m-a dus mai mult mort decat viu la Iovemed la cabinetul medical din zona garii,unde destinul a vrut sa ma preia actualul meu medic de familie si sa-mi puna diagnosticul corect,facusem o criza de astm de toata frumusetea.....si acum mi se increteste pielea pe mine numai cand imi amintesc...si toate astea pentru ca trebuia sa fiu ''profi''.!!!!
Am inlaturat in mod brutal de langa mine oameni care ma iubeau sau care macar imi doreau binele si i-am pastrat pe cei ''care aveau nevoie de suportul meu'' si am fost atat de inspirat in alegerea lor....ca mai degraba mi-ar fi reusit sa imblanzesc o cobra regala decat sa-i tin pe respectivii atat de aproape de mine.
Am simtit ca ma prabusesc, am plans de epuizare si am continuat sa merg mai departe.

Daca regret ceva?
Azi cu siguranta nu....si nu regret pentru ca am inteles in sfarsit ca toate au avut menirea sa ma transforme in omul care sunt ....un OM obisnuit din multime...cu nimic mai bun sau mai rau decat cei din jurul sau....dar cu lectiile invatate.
Nu stiu daca as mai face aceleasi greseli...daca mi s-ar oferi posibilitatea sa resetz contorul vietii si sa o iau de la zero....probabil ca da...pentru ca inainte de toate am fost ,sunt si voi fi un om al naibii de norocos.....ma uit in stanga mea si o vad pe micuta Becky.....e cu un ochi si o ureche la TV....la desene animate...si cu celalalt ochi se uita la ce coloreaza,ea cred ca e mult mai norocoasa decat Ada...pentru ca ma vede in fiecare zi si ne bucuram unul de celalalt.
................................................................................................................................................................
Azi mi-am luat ''la revedere'' de la o colega care a fost mutata definitiv la un alt serviciu......imi amintesc,cat era de stressata la inceput cand lucram impreuna...cat de nesigura era....vesnic traia cu senzatia ca nimic nu face bine.....azi,dupa 7 ani lucrati impreuna ...ani in care nu i-a fost usor nici ei ...dar nici mine....am privit-o cum pasea pe terasa cu bagajul in mana si cu lacrimi in ochi...sigura pe ea si hotarata sa cucereasca lumea.
Ba la plecare chiar mi-a spus:
''D-nul Stan,merg acolo cu fruntea sus si plina de incredere,nu le dau voie sa se creada mai destepte / destepti ...mai bune  sau mai buni decat mine...ce mama dracului...doar asta am invatat in atatia amar de ani de cand lucram impreuna .''
Am privit-o mandru si i-am zis...asa sa faci Liliana,Sa Fii Binecuvantata,ma bucur ca ti-ai invatat lectia de la viata...sa iti fie bine !!!
Atasamentul fata de oameni sau obiecte nu cred ca e un lucru benefic....dar cand lucrezi cu oamenii....uneori...daca nu tot timpul...trebuie sa cobori cu mintea in suflet si sa faci ceea ce iti spune inima,eu asa am procedat de fiecare data ....si nu m-am inselat...sau cel putin de foarte putine ori am dat gres.
Oamenii care apar in viata noastra,nu vin intamplator,ne sunt trimisi...iar mie Dumnezeu in imensa-i bunatate mi-a scos in cale numai ''profesori buni''....chiar si cei care mi-au facut viata un iad uneori....s-au dovedit pana la urma a fi buni instructori.

Sa iubiti si sa fiti iubiti :)

Constanta,01 Februarie,2013.