Despre copilaria mea si copilaria lor...

Despre copilaria mea si copilaria lor.......
.by Sorin Stan on Friday, April 8, 2011 at 4:12pm. Nota postata pe faceebok

In deplasarea pe care am facut-o azi cu colegul meu,am trecut prin satul romanesc in care saracia doare cumplit.....la marginea unei paduri,o fetita de 12-13 ani de etnie rroma,ne ''ruga disperata cu foamea-n priviri'' sa cumparam un buchet de toporashi sau caltzunasi cum se numeau ''in Babenii copilariei mele''......a fost pentru prima data cand mi-a parut extrem de rau ca nu am nici un ban la mine...daca i-as fi cumparat toporashii cu siguranta ca ar fi avut bani de paine.

Cine nu a cunoscut disperarea pe care ti-o da saracia, nu poate intelege..........!

L-am intrebat pe colegul meu,ce sansa ar mai avea azi un copil supergenial nascut intr-o familie din satul prin care treceam sa mearga la Constanta,la liceu si apoi la facultate.......m-a privit si nu prea a avut ce sa-mi raspunda.

In copilaria mea,traita la sat,cand infloreau toporashii,ma bucuram ca a venit in sfarsit primavara.....culegeam florile de pe dealuri si le aduceam acasa,le asezam intr-un pahar cu apa ''sa miroasa frumos''......la vremea aceea nu m-as fi gandit ca voi intalni copii disperati care te roaga sa le cumperi florile ,pentru a avea bani sa-si cumpere macar o paine.

Ce dracu sa inteleg eu din economia asta de piata si din construirea capitalismului infiorator si salbatic...?

Oricat m-as zbate eu nu sunt altceva decat un taran care nu intelege ca e musai sa fii de partea cuiva pentru a avea succes...pentru a acumula....!


.LikeUnlike · · Share · Delete

Lilian Iacob, Tatcu Nicoleta and Nicoleta Bocan like this..


Luminita Cristina Spantulescu
Sorin,putine dintre lucrurile pe care le-am citit pana acum fe facebook au avut un asemena impact asupra mea. Cceea ce ai postat aici ai scris cu sufletul si m-ai facut sa plang si sa ma simt vinovata ca sunt departe si ca nu sunt suficient... de bogata sa pot sa ajut toti copiii din Romania pentru care saracia crunta = normalitate. Aceasta postare a ta ar trebui sa faca inconjurul lumii, este scrisa atat de frumos si atat de patrunzator, si eu nu ma dau inapoi ca pornind de aici sa merg mai departe si sa dau o mana de ajutor. Am mai facut-o si in trecut, cand sotul meu si cu mine am fost calificati public ca "cei mai mari idioit" de catre cel pe care il socoteam mai mult decat un prieten, si astai fiindca dupa opinia lui noi ne-am apucat sa facem caritate in timpuri cand oamenii destepti faceau bani.