Ne nastem singuri si in timpul misiunii noastre pe Pamant,ne place sa ne amagim ca suntem inconjurati de prieteni,fiindu-ne prieteni,lasam garda jos si le incredintam secrete,aspiratii,impliniri,momentele fericite pe care le traim,ne dorim sa ii facem partasi la propria noastra poveste.
Multi dintre noi,probabil chiar au sansa de a a avea prieteni devotati cu care sa imparta totul.
Uneori prietenii nostri ne ranesc si atunci doare,aici e o contradictie,daca e prietenul tau asa cum speri si crezi,de ce te face sa suferi?
Personal nu stiu ce sa raspund.....experientele mele legate de prieteni si prietenii sunt fade,sarace si fara a ma autocompatimi,destul de neplacute....dar poate ca s-a intamplat si din cauza mea,sau cel putin asa imi place sa cred....ca o mare parte din vina imi apartine.
In general oamenii se grabesc sa isi judece aspru,poate prea aspru semenii si in categoria celor care judeca ma incadrez si eu cu brio,ii judecam pe cei din jurul nostru pentru ca e mai usor sa vezi paiul din ochiul altuia decat barna din ochii tai.....mai judecam pentru ca ne e teama sa nu fim judecati,fara a fi constienti de faptul ca daca judeci vei fi judecat!
Am intalnit oameni minunati de-a lungul vietii mele din experienta carora m-am hranit,oameni dedicati profesiilor si familiilor lor,oameni care oricand pot deveni modele de viata pentru oricine....fac parte din marea masa de anonimi care misca lucrurile in domeniile lor de activitate...dar care nu vor publicitate,nu isi doresc sa fie celebri,sa se vorbeasca despre ei,oameni in fata carora oricand imi scot palaria.
Cei care m-au ranit,care m-au umilit si care mi-au platit cu rau au trecut de mult in uitare.
Am facut lucruri de care nu ar trebui sa fiu mandru,am ranit la randul meu si am indepartat de langa mine oameni carora chiar nu le era indiferent ce se intampla cu mine si am preferat compania celor despre care credeam ca sunt interesanti.
Mai tarziu am descoperit ca totul era numai o imagine falsa,ca aparentele sunt inselatoare,am fost doborat si am gasit puterea de a ma inalta din nou pentru ca nu-i asa : '' Cine Nu cade Nu se poate inalta'',Marin Preda cred ca a scris asta.....am invatat din greselile trecutului pentru ca asta cred ca e scopul lor,al greselilor, sa inveti din ele...sa nu le mai repeti....am fost mai atent la oamenii pe care i-am intalnit si de care m-am inconjurat,dar asta nu inseamna ca nu am mai iubit sau ca nu mai iubesc oamenii.
Azi cand privesc in trecut,uneori desigur,pentru ca timpul nu-mi permite,nu regret nimic si cred ca cel mai mare castig a fost ca nu i-am lasat sa ma transforme intr-un om razbunator,i-am iertat foarte repede si am cautat sa uit,cand ii intalnesc le raspund la salut cu un zambet si sunt fericit ca am gasit puterea de a-i ierta.
Toti gresim,important e sa invatatm din asta,sa iertam,sa oferim iertare si mai ales sa acceptam cand gresim ca am gresit si sa ne cerem iertare.
Nimeni nu este fara de prihana iar acel care se considera fara de prihana sa ia primul piatra si sa arunce.
Acceptand ca gresim nu facem altceva decat sa ne recunoastem propriile slabiciuni si sa acceptam ca suntem aici pentru a invata , omul invata din experienta de viata si din ceea ce studiaza dar mai ales din greselile lui si ale altora invata.
Trebuie sa gasim intotdeauna in interiorul nostru puterea de a ierta,pentru ca a gresi e omeneste dar e ierta este divin.
Si nu in ultimul rand,trebuie sa exploram binele din interiorul nostru,sa-l scoatem la suprafata si de ce nu,sa incercam,macar un pic sa fim fericiti.......pentru ca meritam !!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu