Pana cand moartea.....ne va desparti ...!

Reteta de obicei e simpla....EL...o intalneste ....pe EA....ea simte fluturasi in stomac...ori de cate ori se gandeste la EL.
Pentru EL,EA este cu siguranta cea mai,cea mai si cea mai....daca sunt suficient de inteligenti....isi acorda o perioada in care sa se cunoasca mai bine(cred ca exista tari civilizate in care se incheie si casatorii de proba)....inainte de a se arunca...cu capetele inainte in ceea ce la noi si nu numai,se numeste Taina Sfanta a Casatoriei.
Mi se pare ca exista si un pasaj in care preotu' intreaba ;''daca cine are ceva de spus impotriva acestei casatorii,sa vorbeasca acum,sau sa taca pe veci''....dupa care urmeaza si chestia care se refera la ''ceea ce Dumnezeu a unit,mana omului sa nu desfaca '' !!!
Urmeaza logodna,sau ''impacaciunea'' cum se zice pe la mine pe la BABENI....acolo are loc marea confruntare intre cele 2 tabere,viitorii cuscri( iti trebuiesc nervi de otel sa rezisti,sa participi la asa ceva....personal,am fost suficient de istet sa sterg din memorie amintirea acelor intalniri.....!)se confrunta orgoliile socrului mare,doar e tata de baiat ce mama dracu' si ale socrului cu fata (chiar nu ar fi politicos sa-l numesc,socru mic...doar am si eu 2 fete,nu?)....pretentii absurde,mofturi.....intr-un tarziu ajung la o asa-zisa intelegere ai carei termeni vor suferi mii de modificari pana in ziua nuntii.
Nuntile,cel putin asa erau ''pe vremea mea''....sunt un prilej de a-ti risipi energia....trebuie sa zambesti frumos,ca maimutica la fotograf.....sa acorzi importanta si atentia cuvenita tuturor invitatilor.....o infinitate de pupaturi de complezenta....doamne si domni la tzol festiv,pe care nu i-ai intalnit in viata ta,te pupa si te imbratiseaza si mai ales iti ofera sfaturi ca si cand v-ati sti de cel putin cateva deceniii.
Urmeaza rudele mirelui / miresii,care te atentioneaza mai mult decat amical....'' sa ai grija de fata noastra / baiatu' nostru'....noi stim ce am crescut si am educat in familia noastra'' !!!
Trec peste nunta ca si petrecere.....a trecut cea mai frumoasa zi din viata lor....s-au intors si din voiajul de nunta,de cele mai multe ori cu cadouri neinspirate si sub asteptarile rudelor .....!
................................................................................
Urmeaza partea cea mai placuta.....coborarea in lumea reala.....in viata....viata care inseamna.....cautarea unui apartament (in cele mai multe cazuri...cu chirie...!)in care sa locuiasca....gestionarea bugetului.....lipsurile....si in final frustrarile.
De ce am ales sa postez despre acest subiect ???
Pentru ca viata in doi nu este pentru oricine.....chestia cu sufletele pereche,care traiesc in armonie si beti de fericire pana la adanci batraneti....se poate aplica si in viata reala.....dar exact ca si cum spune Biblia....''multi chemati putini alesi''.
Viata de cuplu,cred eu, presupune abandonarea trecutului,a tuturor scenariilor pe care parintii nostri le-au construit si cu siguranta le-au visat pentru noi,sa ne abandonam propriile scenarii si sa incercam ca impreuna sa scriem un scenariu sau scenariu unei povesti pe care sa o peterecem, sa o traim impreuna,sa traim impreuna viata noastra,nu viata ta sau a mea.
Nu am pretentia ca sunt capabil sa emit judecati de valoare despre cum ar trebui sa se comporte un cuplu....inca mai am simtul ridicolului...nici psihologii care se considera ''in stare'' sa traseze drumul pe care ar putea sa-l urmeze un cuplu la inceput de drum,nu sunt credibili,cel putin din puctul meu de vedere....fiecare pereche,cuplu de indragostiti are propria poveste,propriul scenariu de viata pe care trebuie sa-l urmeze.
Cred in schimb cu tarie ,ca trebuie sa fii cat de cat pregatit pentru ce va urma,sa fii pregatit sa-l accepti pe cel de langa tine cu putinele lui calitati si cu multiplele lui defecte....sa-l incurajezi cand greseste,sa te simta alaturi de ea /el....sa-l iubesti sau sa o iubesti mai ales pentru defectele ei / lui...pentru ca nici tu nu esti perfect,doar Dumnezeu e perfect in tot ceea ce face....si bine ar fi sa incerci si tu ca pentru jumatatea ta sa devii un mic Dumnezeu,nu ,nu e blasfemie!!!
Iubirea oricat ar fi ea de intensa....mai devreme sau mai tarziu se termina,relatia se poate consuma,nu e o baterie DURACELL ....dar ceea ce ramane....ramane prietenia....sunt copiii care va leaga.....si tu daca te privesti mai atent in oglinda nu mai esti masculul alfa care te credeai a fi.....te tradeaza burta....chelia....firele de par alb de la tample...si daca esti norocos si te mentii suplu si parul nu ti-a parasit capul...examineaza-ti mai atent ''laba gashtii '' de la coltul ochilor sau celelalte riduri de expresie!!!!!!!!
Ce mai cred,desi nu cred ca e chiar atat de important ce cred eu....ca niciodata nu trebuie sa-l tratezi pe celalat ca si cum ar fi proprietatea ta....asta cred eu ca sufoca o relatie.......am intalnit familii (amici de-ai nostri)...in care baietii saracii erau disperati sa mai iesim la o bere si intotdeauna eu eram ''bagat la inaintare '' sa negociez viitoarele iesiri la fotbal....mama mia ce scandal mai aveam cu fetele care simteau ca pierd controlul si mai ales....ca nu la fotbal mergeam noi !!!!
Am intalnit barbati care si-au transformat sotiile in saci de box,e atat de infiorator sa asisti la scene de violenta domestica,te marcheaza si pe tine pe viata,ca sa nu mai vorbesc despre copiii care asista ingroziti si raman distrusi pe viata in urma unor asemenea tragedii.
Poate ca suna macabru ca postez tocmai de DRAGOBETE un asemenea subiect care nu are nimic de-a face cu iubirea care pluteste in aer.....dar sunt lucruri care fac parte din viata reala...viata dura....!
Nici macar nu se vrea o apologie a casatoriei...sau a divortului.....!
Cred in libertatea in cuplu.....cred in respectul reciproc....nu cred in superioritatea mascului alfa asupra fiintei plapande si trasformarea celei din urma in servitoare...dupa cum nu as accepta in imediata mea apropiere o catza careia nimic nu-i convine,vesnic nemultumita frustrata...oricand amatoare sa si-o puna cu cine ii iese in cale doar pentru ca nu e fericita / satisfacuta, alaturi de cel cu care ''s-a pricopsit pe cap'' !!!!!
.....................................................................................

Am eu un amic,care mi-a descris destul de ''plastic'' casnicia si o sa-l parafrazez chiar daca o sa-mi oripilez putinii cititori;
Mi-a spus, Stane ''Casnicia e un butoi plin cu cacat ,care are 3 degete miere deasupra si mai are inca 3 degete de miere pe fundul butoiului.
Filosofia e simpla ,dupa ce se termina rapid mierea de deasupra va trebui sa mananci tot cacatul sa ajungi la miere de pe fundul butoiului '' !!!!
Nu e o exprimare prea academica...dar trebuie citita macar.
Daca simti ca te sufoci in relatia respectiva...pleaca...indiferent de ce se va intampla cu cei pe care-i lasi in urma ta....pune capat nefericirii tale....uita expresia ''Pana ce moartea ne va desparti'' !!!!!
Daca vrea sa plece,chiar daca-l iubesti......sau o iubesti...lasa-l / las-o sa plece....uneori cand iubesti...poate ca e mai bine sa-l lasi sa plece pe cel pe care care-l iubesti daca asta il face / o face... fericit (a ).
In final cand va realiza ca fericirea nu e altceva decat o himera,cred ca va fi prea tarziu....si mai ales va fi prea orgolios / orgoliasa sa recunaosca,ca a gresit plecand !!!!!!
Inchei aici...prea multa...vorbarie(scrisa) !!!!